Preşedintele se joacă cu un referendum inutil şi incorect

Deşi Traian Băsescu avansa luni ipoteza unui posibil referendum pe tema Roşia Montană, şeful statului şi-a nuanţat poziţia marţi, sugerând că o consultare referendară va fi declanşată după ce proiectul va fi dezbătut în Parlament. Astfel, în urma intenţiei declarate de către Traian Băsescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, i-a cerut şefului statului, printr-o scrisoare, să comunice Parlamentului etapele demersului privind referendumul. "Am trimis o scrisoare către preşedintele Traian Băsescu în care am arătat că sunt de acord cu referendumul pe tema Roşia Montană şi să spună care sunt etapele demersului", a susţinut liderul deputaţilor.

El a mai precizat că dezbaterea în plenul Parlamentului a proiectului de lege privind Roşia Montană ar urma să aibă loc dupa
referendum în cazul în care acesta s-ar organiza.

La adăpostul unei false neutralităţi, preşedintele Băsescu s-a repliat pe tema declanşării unui referendum pe tema Roşia Montană şi a susţinut că este necesară mai întâi o dezbatere parlamentară care să ofere clarificările necesare. "Consider că dezbaterea în Parlament este cel mai potrivit lucru. Nu voi lua o măsură care să împiedice sau să facă inutilă dezbaterea în Parlament", a punctat şeful statului.

Pentru cei care erau încă sceptici, este evident că repoziţionarea lui Traian Băsescu pe tema referendumului în cazul Roşia Montană denotă demagogie. Pentru a-şi atinge obiectivele politice, şeful statului nu are nicio tresărire în a susţine, de la o zi la alta, două puncte de vedere diametral opuse, transformând instrumentul referendumului într-o armă a confruntării politice – când are un interes politic, referendumul este bun, când nu are, este inutil și viciază dezbaterile în Parlament.

Interesul imediat al preşedintelui privind organizarea unui referendum pe tema Roşia Montană trebuie corelat cu dorinţa şefului statului de a specula politic protestele anti-Roșia Montana din ultimele zile. Din susţinătorul exploatării aurifere de la Roşia Montană, Traian Băsescu s-a transformat într-un actor "imparţial" care, pe de o parte, ar susţine investiţia, iar pe de altă parte, ar asculta totuşi şi vocea străzii. Este o abordare duplicitară din care preşedintele are doar de pierdut. Dacă Traian Băsescu îşi închipuie că va obţine avantaje electorale din polarizarea actuala a taberelor pe tema exploatării din Apuseni, calculul este unul greşit.

Indiferent de contorsionismul politic de care va fi capabil şeful statului pe acest subiect, lobby-ul deschis pe care l-a realizat Traian Băsescu în vederea concretizării exploatării nu poate fi şters cu buretele sub cupola unei prezumtive neutralităţi care oricum nu mai convinge pe nimeni.

În consecinţă, replierea lui Traian Băsescu privind referendumul devine uşor explicabilă. Un referendum va genera o dezbatere legitimă şi vizibilă în spaţiul public, iar şeful statului nu are niciun interes în a fi indicat, pe bună dreptate, drept cel mai inconsecvent personaj politic din fruntea României. Riscurile de imagine la care s-ar expune ar fi incomparabil mai mari decât eventualele avantaje ale unei consultări referendare. În context, trebuie menţionat că referendumul s-ar supune condiţiilor de validare care prevăd un prag de prezenţă de 50%, iar convocarea acestuia l-ar lăsa descoperit pe şeful statului care nu va putea argumenta de ce optează pentru un referendum cu un prag despre care ştie că nu poate fi atins. Practic, mizele electorale i-ar fi devoalate, ceea ce nu i-ar servi nici lui, nici Elenei Udrea.

Fiindcă un adevăr trebuie spus până la capăt: interesul preşedintelui Băsescu nu este acela de a ţine parte în mod explicit unei tabere sau alteia, ci de a se poziţiona conjunctural, în funcţie de cum bate vântul, miza fiind aceea de a aduna zestre electorală pentru PMP şi pentru Elena Udrea. Iar tema referendumului privind Roşia Montană este convenabilă din perspectiva „gimnasiticii” electorale cât timp nu aduce deservicii de imagine cuplului politic Băsescu-Udrea.

Obiectiv, convocarea unui referendum privind soarta exploatării de la Roşia Montană este inutilă şi incorectă. Soarta oamenilor din zonă nu trebuie hotărâtă de factori decizionali care nu au legătură cu subiectul. Realitatea este că orizontul de aşteptare al locuitorilor din zona Roşia Montană este legat de exploatarea zăcămintelor de aur, ca unică alternativă ce poate oferi revirimentul social şi economic. Mineritul la Roşia Montană reprezintă o tradiţie din generaţie în generaţie, iar şansa renaşterii acestei comunităţi este legată strict de locurile de muncă pe care le va genera investiţia RMGC. Or, a jongla cu decizia privind Roşia Montană, când prin referendum, când prin vot parlamentar, este expresia manierei populiste în care Traian Băsescu se raportează la subiect.

Nu în ultimul rând, trebuie punctat un aspect asupra căruia s-a discutat puţin spre deloc. Dacă refernedumul va fi în cele din urmă declanşat, acesta este oricum consultativ, chiar şi în situaţia puţin probabilă în care pragul de prezenţă de 50% va fi atins. Ceea ce înseamnă că Traian Băsescu foloseşte cu bună ştiinţă o stratagemă cu bătaie electorală în care contează asumarea unor poziţii publice vizibile şi voit relativizate.

Cert este că România are nevoie să iasă din cercul vicios al conflictelor politice pe care Traian Băsescu le întreţine pentru că aceasta este zona lui de confort. Investiţia de la Roşia Montană reprezintă o temă de interes strategic, iar de concretizarea acestui proiect depind atât comunitatea din zonă, cât şi banii pe care România îi poate încasa din redevenţe, taxe şi impozite. Adică sume ce pot fi redirecţionate către domenii prioritare precum investiţii în infrastructură, în educaţie sau în sistemul sanitar de care vor beneficia toţi românii.