Presiunile asupra Justiției nu sunt mai scuzabile dacă vin din partea ANI

După comunicatul rămas de pomină prin care ANI făcea cunoscut urbi et orbi că cei care contribuie la strângerea de semnături pentru Mircea Diaconu încalcă legea, acum agenția condusă fără simțul măsurii de Horia Georgescu a sesizat Inspecția Judiciară a CSM cu privire la judecătorul care a îndrăznit să decidă în favoarea candidaturii faimosului actor român.

Cam mult, nu vi se pare? De parcă nu ar fi fost de ajuns senzația neplăcută trezită prin declarația cu semnăturile, acum se confirmă prin prezenta că cineva, undeva, acolo sus la ANI, nu-l are deloc la inimă pe Diaconu. Foarte probabil ca șeful ANI să se fi simțit lezat în orgoliu de valul de amuzament și ironie publică care s-au revărsat asupra sa când instanța a confirmat ceea ce doar Horia Georgescu nu părea să înțeleagă din legea 176/2010. Dar de aici și până la ce și un orb vede că s-a transformat deja într-o vendetta personală, e un drum prea lung pe care Horia Georgescu l-a parcurs cu prea mare ușurință.

Judecătoarea Camelia Maria Ilie nu a făcut decât să-și exercite profesia cânda arătat, în motivare că Mircea Diaconu are „vocaţia legală incontestabilă” de a ocupa funcţia de europarlamentar și când a arătat totodată că legea privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice nu poate fi asociată legii penale.

Demersul instituției conduse de Horia Georgescu impietează deci bunul mers și independența Justiției, încercând în mod evident să timoreze și să hărțuiască prin sancțiuni administrative un magistrat a cărui decizie a deranjat anumite cercuri politice. Distinsa CSM, care a atras de curând un val de critici datorită raportului în care s-a evidențiat rolul pretins nefast al presei față de independența Justiției, nu ar trebui să ignore și să tolereze acest demers. Nu este vorba aici doar de a respinge sesizarea ANI, ci de a evidenția că un organism parajudiciar și meta-legal, cum este ANI, nu are îndreptățirea să influențeze mecanismele Justiției prin presiunile care urmăresc influențarea nu numai a unui magistrat ci și a colegilor acestuia.

Această acțiune reprezintă mai mult decât un exces de zel din partea ANI. Horia Georgescu se face responsabil de o revoltătoare imixtiune ce lezează dreptul la decizie a unui magistrat.

O asemenea eroare profesională cu greu poate fi justificată, mai ales din partea cuiva aflat chiar la conducerea unei instituții cum este ANI. Horia Georgescu va primi un răspuns previzibil din partea Inspecției Judiciare a CSM, o replică în urma căreia nu credem că va mai putea evita să-și înainteze demisia din funcția pe care, din câte poate constata oricine, o ocupă fără merit.