Prima Casă continuă. Care sunt perspectivele

Noutatea faţă de anii precedenţi este că, în cadrul Programului, nu mai poate fi acordată creditarea în euro, astfel încât cei care au deja credite în euro aprobate, vor trebui să reia procedura şi să resolicite un nou credit în lei. Pe de altă parte, pentru sectorul construcţiilor, este foarte important că s-a decis recent suplimentarea plafonului Programului cu un miliard de lei, dintre care 300 milioane de lei pentru finanţarea locuinţelor ANL. De asemenea, pentru un anumit segment de cumpărători, în special tineri, faptul că programul continuă, este din nou foarte important, existând la momentul de faţă multe cereri de credite în curs de soluţionare.

Programul Prima casă a avut la bază, în 2010, când a fost demarat, două raţiuni principale: o raţiune economică, ce consta în revigorarea sectorului imobiliar şi al construcţiilor de case/apartamente noi, dar şi o raţiune socială, ce viza posibilitatea ca tinerii care nu au nicio casă în proprietate proprie să poată avea acces la achiziţionarea unei case. Analizele făcute pe program în anii anteriori arată că raţiunea economică nu prea şi-a atins scopul, sectorul construcţiilor necunoscând vreo dezvoltare ca urmare a derulării acestui program. În schimb, scopul social al Programului pare să fi fost atins într-o mai mare măsură, un număr semnificativ de persoane tinere achiziţionându-şi locuinţe prin intermediului acestei facilităţi.

În acest context, perspectivele economice ale continuării Programului sunt destul de incerte, consecinţele pozitive neputând fi apreciate decât pe termen mediu şi lung. Până la aprecierea efectelor economice, trebuie să ne uităm însă la consecinţele sociale ale acestei măsuri, deja aplicate şi care întrerupte brusc, ar conduce la un lanţ de consecinţe nedorite pentru consumatorii de credite aflate în derulare.

Pe lângă decizia recentă a Guvernului de a continua programul, o primă disponibilitate de a asigura continuitatea şi de a nu provoca haos, a fost manifestată încă din ianuarie 2013, când, prin alocarea sumei de 200 milioane euro, se asigura continuarea programului cel puţin până la mijlocul anului 2013. Mai mult, tot atunci s-a decis ca instituţiile de credit care nu au utilizat fondurile alocate în 2012, vor putea folosi sumele şi în 2013. Asta în condiţiile în care reglementările anterioare erau mai constrângătoare şi nu permiteau reportarea sumelor necheltuite de la un an la altul.

Suplimentarea plafonul pentru Prima Casă şi pentru a doua jumătate a anului 2013, are în primul rând acelaşi efect benefic de asigurare a continuităţii şi de eliminare a haosului care s-ar crea dacă toate cererile de creditare deja apobate de bănci (şi trimise spre aprobare la Fondul de garantare) sau cele depuse la bănci spre aprobare ar fi suspendate sau anulate. În al doilea rând, având în vedere că plafonul la Prima Casă a fost suplimentat cu 1 miliard lei, dintre care 300 milioane lei doar pentru finanţarea locuinţelor ANL, circa 5000 de apartamente noi ar putea fi cumpărate, existând premisa unor consecinţe pozitive şi pentru construcţiile noi.

Dincolo de aspectul continuităţii şi al predictibilităţii, dar şi în lipsa unor consecinţe economice pozitive certe pe termen scurt, continuarea Programului este foarte importantă pentru acel segment care a demarat proceduri de creditare sau care intenţionează să o facă în acest an, facilităţile Programului Prima Casă, în raport cu alte credite ipotecare nefiind de neglijat. Băncile care doresc sa dea credite garantate de către stat trebuie să se limiteze la o dobândă calculată după formula ROBOR la 3 luni plus o marjă de maximum 2,50% pe an. De asemenea, pentru un plus de transparenţă în stabilirea comisioanelor, finanţatorii sunt obligaţi să prevadă în contractele de credit costurile cu dobânda şi separat costurile cu comisioanele. Nu în ultimul rand, avansul pe care consumatorii sunt obligaţi să îl plătească la acordarea creditului, este de doar 5%, şi nu de 25%, cum este cazul creditelor ipotecare.