Prima victimă a Elenei Udrea: Papahagi se cere afară din partid

Marele ”intelectual” Adrian Papahagi s-a cerut afară din politică, pe motive personale. De ce a făcut asta, greu de spus. S-o fi săturat de matriarhatul Elenei Udrea sau n-or fi ajuns funcțiile la toată lumea... Gestul său n-o să lase urme adânci, ”popularul” fondator fiind mai degrabă pasibil de o minusculă paranteză mentală în memoria colectivă pentru concursul de nesimțire și invective în care s-a implicat adeseori, alături de Teodor Baconschi. Personajul, despre care cei mai mulți români se vor întreba cel mult ”dar ăsta unde a mai dispărut”, a avut însă grijă să lase loc de bună ziua, pentru o eventuală revenire ”când va fi nevoie” dar și, de ce nu, din prudență, nu care cumva să ajungă la urechile șefului de la palat că a mai fugit unul, de pe moșie.

"Din raţiuni personale, care nu mă implică decât pe mine, am decis să mă retrag din viaţa politică. Voi continua să lupt, ca intelectual, pentru valorile în care cred şi pentru asanarea spaţiului public românesc. Voi acorda mereu sprijin şi încredere Partidului Mişcarea Populară, al cărui fondator sunt, şi preşedintelui Traian Băsescu. Voi fi alături de ei ca orator şi susţinător, atunci când mi-o vor cere, aşa cum s-a întâmplat din vara lui 2012 încoace. În perioada următoare îmi voi dedica toata pasiunea şi energia familiei şi universităţii, şi voi refuza orice apariţie publică", se împletește verbul cu emoția aleasă în zicerea de adio a lui Papahagi.

Se poartă, deci, discursul nord-coreean în ceea ce privește permutările și mișcările de trupe din tabăra președintelui Băsescu. Privirea în zare, pieptul cât mai bombat, iar versurile cât mai tare și răspicat, să audă și ultimul tiriplici băgător de seamă pe la Cotroceni. Mare păcat că generația tânără nu savurează discursurile sforăitoare la același nivel la care le percep aceia care au mai prins stilul declamativ-smuls, al poeziilor patriotice despre țară, conducător și partid, spuse de actori aleși pe sprânceană, în cinstea dictatorului Ceaușescu. Tonul este comun și prea puține detalii despart osanalele de toată jena comise de fostul consilier prezidențial Funeriu la plecare de stilul patetic-martirizant al ”băsistului” Cristi Preda, care-și dădea demisia din PDL-ul în care nu-l mai reținea nici naiba. Sfâșietorul adio politic trântit de ”sorbonistul” Papahagi care, pesemne, cu o noapte înainte s-a visat vreun general al Romei, doborât de soarta crudă, mult prea departe de triumful cuvenit, se integrează perfect în tablou. Cui ne lași tu Adriane și cu cine o să mai sărim la beregata și onoarea adversarului, se jelește din urmă bocetul eruditului teolog. Cine o să le mai zică de dulce, în conferințe, lui Ponta și Antonescu? Ce ”orator” o să le mai pună la punct și o să le mai trimită înapoi la cratiță pe Sabina Fati sau pe Alina Mungiu-Pippidi, așa, ca de la intelectual băsist la intelectual echidistant? Până la următoarea și previzibila funcție sau sinecură, numele eroului Adrian Papahagi va rămâne cu siguranță gravat pe monumentul popularilor anonimi: încă unul care s-a retras, dar nu s-a predat! Adrian Papahagi n-a căzut la datorie, dar măcar s-a pensionat frumos.