Privatizarea CFR Marfă – ce s-a făcut s-a făcut corect!

Ne mai despart doar câteva zile de termenul până la care GFR ar trebui să achite întreaga sumă la care s-a angajat pentru preluarea CFR Marfă. Cu toate însă că acest termen bate la ușă, GFR a făcut prea puțin din ceea ce trebuia să facă în perspectiva plății finale. Desigur, Gruia Stoica a achitat 10% din prețul pachetului de 51% din acțiunile companiei de transport feroviar de marfă la termenul stabilit. Însă cei 20 de milioane de euro pe care i-a depus în contul escrow de la Banca Transilvania nu erau singura condiție care trebuia îndeplinită.

Pe lângă acești bani, GFR trebuia să obțină, anterior achitării sumei rămase, în valoare de 170 de milioane de euro, și avizul Consiliului Concurenței, aviz care este obligatoriu în cazul unei asemenea tranzacții. Numai că, deși a avut la dispoziție aproape trei luni de zile pentru acest demers, Gruia Stoica nu a reușit până în prezent nici măcar să depună documentația completă necesară, conform informațiilor oferite de președintele acestei instiuții, Bogdan Chirițoiu. Mai mult, acesta arată că GFR a început acest proces de avizare cu întârziere. A fost alegerea dânșilor să trimită notificarea la o lună după ce au semnat contractul. Legea nu le dă un termen, dar presupune că este în interesul lor să se miște repede", a spus Chirițoiu.

Spre deosebire de cumpărătorul CFR Marfă, vânzătorul, adică statul român s-a achitat de toate îndatoririle care îi reveneau. Guvernul a gestionat licitația pentru vânzarea pachetului majoritar de acțiuni de o manieră corectă și transparentă, fapt constatat inclusiv de către FMI, care a considerat că obligațiile asumate în acest sens prin acordul stand-by precedent au fost îndeplinite în mod corespunzător.

De asemenea, cabinetul a aprobat contractul încheiat cu compania declarată câștigătoare a licitației, stabilind de o manieră lipsită de echivoc pașii care trebuiau urmați pentru finalizarea tranzacției și termenele la care aceștia trebuiau să fie îndepliniți. Desigur, aprobarea acestei hotărâri s-a făcut cu o ușoară întârziere. Dar ea a fost generată de dorința firească a cabinetului de a clarifica orice suspiciuni cu privire la solvabilitatea companiei câștigătoare, în contextul afirmațiilor pe care președintele Traian Băsescu le-a făcut în acest sens. Totuși, în contextul în care președintele, care a făcut tot ceea ce i-a stat în putință pentru a sabota privatizarea CFR Marfă, nu a putut produce în cadrul CSAT dovezi concrete prin care să își susțină acuzațiile, guvernul a făcut ceea ce era obligat de lege să facă și a aprobat contractul cu GFR. Ca urmare, toate îndatoririle pe care guvernul le avea în raport cu acest proces de privatizare au fost îndeplinite complet și la termenul legal.

Devine așadar cât se poate de clar că, dacă acum discutăm despre posibilitatea ca acest proces să nu se finalizeze de o manieră satisfăcătoare, vina nu trebuie căutată în curtea guvernului, ci în aceea a GFR. Guvernul României nu putea să notifice Consiliul Concurenței în locul lui Gruia Stoica, așa cum nu poate să plătească în locul GFR suma datorată pentru pachetul majoritar de acțiuni de la CFR Marfă. Ca urmare, dacă aceste obligații nu vor fi îndeplinite în termenul legal, culpabil este Gruia Stoica și nu guvernul.