Problema Minority Pack. De ce este una de stat și nu una de politică internă dâmbovițeană

UDMR guvernare. Această poziție reprezintă răspunsul Uniunii după ce Ministerul Afacerilor Europene (MAE) a intervenit în procesul în care UDMR a contestat respingerea de către Comisia Europeană a iniţiativei cetăţeneşti privind protecţia minorităţilor naţionale - Minority SafePack, iniţiată de Uniune şi susţinută de Uniunea Federală a Naţionalităţilor din Europa(FUEN).

Iniţiativa, prin care se solicita aprobarea de către Uniunea Europeană a unor reglementări mai clare privind minorităţilor pe şase tematici  - „Limbile regionale sau minoritare, educaţie, cultură şi diversitate culturală”, „Politica de dezvoltare regională”, „Participarea şi implicarea societăţii civile”, „Egalitate şi anti-discriminare”, „Media audio-vizuală şi conţinutul digital” şi "Sprijin pentru comunităţile minorităţilor naţionale” - a fost respinsă de Comisie în luna septembrie pe motiv că „în mod evident, este în afara limitelor prerogativelor UE să prezinte o propunere urmărind implementarea Tratatelor printr-un act juridic al Uniunii”. Reacția inițiatorilor acestui proiect a fost de a contesta decizia CE la Curtea Europeană de Justiție (CEJ), iar Ministerul Afacerilor Externe a formulat o cererea de intervenţie care a şi fost acceptată. Astfel, MAE a susţinut punctul de vedere al Comisiei Europene, poziţionându-se astfel împotriva UDMR și dând naștere reacției dure venită din partea liderului UDMR.

Citeşte şi: Ipocrizia UDMR: CE respinge Minority SafePack, dar UDMR atacă MAE și amenință cu ieșirea de la Guvernare

Din punct de vedere strict legal, poziția României este corectă, din moment ce Minority SafePack conține o serie de propuneri ce sunt în afara prevederilor legislației primare a UE, dar a căror adoptare ar fi devenit obligatorie pentru statele membre. Departe de a fi o propunere în acord cu valorile europene, prin pachet s-ar fi creat premisele instituirii unor elemente precum școli segregate etnic sau administrație locală care să fie făcută în anumite zone doar în limba minorității care este majoritară pe plan regional.

Poziţia UDMR. De asemenea, atunci când discutăm despre poziția UDMR în raport cu demersul României la CEJ trebuie să avem în vedere că țara noastră are una din cele mai bune legislații de pe continent în ceea ce privește drepturile minorităților, fapt recunoscut și la Bruxelles. Dacă ar intra în vigoare, Minority SafePack nu ar face altceva decât să submineze efoturile Bucureștiului din ultimele două decenii de a avea o legislație modernă și europeană care să se ocupe de drepturile minorităților fără a afecta majortiate.

Astfel, devine evident că poziția României în ceea ce privește inițiativa UDMR este una corectă și în acord cu principiile europene în domeniu, nu un gest politic unilateral din partea premierului Victor Ponta. Pe cale de consecință, întreaga discuție nu reprezintă decât o furtună într-un pahar cu apă, UDMR-ul încearcând să facă un joc politic în jurul unei probleme de interes național. Este regretabil că un partid care până în prezent a fost tratat în mod corect de partenerii săi aflați la guvernare a ales o astfel de tactică, nesocontind nevoia de stabilitate pe care România o are în ceea ce privește dinamica jocului politic și a actului de guvernare.