Protestatarii anti-Roșia Montana, poeți de legat

Vineri, 11 octombrie, Comisia specială din Parlament pentru Roşia Montană a ajuns la finalul audierilor. În ultima zi au fost ascultate atât opiniile reprezentanţilor patronatelor, cât şi ale celor care se opun proiectului minier. Audierile au durat aproximativ cinci ore, iar în rândul protestatarilor a fost un adevărat circ: strigăte disperate împotriva clasei politice, atacuri la adresa presei din România, dar şi versuri de Coşbuc şi citate din Goga.

Reprezentanţii sindicatelor au fost concişi şi au precizat că exploatarea minieră de la Roşia Montană este benefică pentru România pentru că astfel se creează locuri de muncă şi venituri importante la bugetul de stat. „Numai mineritul este cel care poate să sprijine celelelate sectoare de activitate, cum ar fi învăţământul, educaţia”, a susţinut Ion Popescu, preşedintele Confederaţiei Sindicale Meridian.

Pe de altă parte, unii dintre protestatari au spus un nu hotărât privind exploatarea auriferă de la Roşia Montană şi au dat soluţii hilare pentru dezvoltarea zonei. Un domn a propus ca scutul antirachetă de la Deveselu să fie dus la Roşia Montană. O altă persoană şi-a susținut punctul de vedere în versuri: „Nu plânge, maică Românie!/ E rândul nostru să ne luptăm/ Şi din pământul ce te arde/ Nici o fărâmă să nu dăm!”. Un altul a făcut apel la divinitate: „În Apuseni şi Hristos s-a dat jos de pe măgar. Exploatarea cu cianuri ne distruge spiritual”.

Vina pentru o eventuală imagine negativă asupra protestului aparţine liderilor mişcării din Piaţa Universităţii, care au refuzat să se prezinte la Comisie. Aceştia au crezut că delegitimează Comisia specială din Parlament dacă vor refuza să se prezinte. Lucru total greşit. Comisia şi-a făcut treaba impecabil, iar la finalul audierilor va prezenta un raport ce va conţine opinia celor care şi-au spus punctul de vedere. Din păcate, nu se va regăsi şi punctul de vedere al celor care chiar sunt reprezentativi pentru cei care se opun. Cu toate acestea, lucrurile vor merge mai departe şi se va da un vot în Parlament, care va ţine cont de raportul Comisiei.

Oricare va fi decizia Parlamentului, aceasta va fi extrem de greu de luat pentru că într-o formă sau alta va nemulţumi multă lume. Dacă proiectul de lege va fi respins, atunci persoanele din Roşia Montană vor avea de suferit şi vor trăi cu frica zilei de mâine. Chiar dacă unii zic că se pot dezvolta alte afaceri în zonă, în acest moment Roşia Montană este monoindustrială, iar RMGC oferă o bucată de pâine. Mai mult, există nenumărate exemple în ţările dezvoltate, în care o exploatare minieră a adus progres economic în zonă. Pe de altă parte, un vot pozitiv în Parlament ar provoca o mare nemulţumire în rândul celor care se opun proiectului minier. Însă cei din Piaţa Universităţii nu ar avea de suferit direct, precum cei din Roşia Montană.