Protestele anti-Roșia Montana, poligon de încercare pentru ruși?

Nici nu au sărbătorit, nici nu au plecat pe la casele lor, ci au făcut ceva ușor funcționăresc: au trecut la alt subiect, cel al gazelor de șist. Una și cu una fac două.

Zic că e ciudat pentru că, dincolo de cei care veniseră chitiți la distracție și socializare nocturnă și chiar n-aveau chef să plece acasă, s-a prefigurat existența în piață a unui alt fel de protestatar, cel cu agendă ascunsă. Subiectul gazelor de șist, prezentat voit ca făcând parte din aceeași categorie, ridică de fapt discuția la un cu totul alt nivel, unde să-mi fie permis să mă îndoiesc că are vreun hippster din piață ceva comentat.

Mă refer la subiectul spinos al independenței energetice a României, la dependența de gazul rusesc și de interesele Gazprom. În primul rând mi se pare ciudat, pur și simplu din punct de vedere ecologic, ca un eventual protest ecologic pe tema gazelor de șist să nu suporte amânare și să trebuiască legat de cel al Roșiei. În fond, vorbim de prospectare pe termen lung și de exploatare într-un viitor îndepărtat.

Din punct de vedere energetic, problema nu se pune acum în termeni ecologiști. România vrea să afle pur și simplu dacă are sau nu are un as energetic în mânecă. Când, cum și de către cine va fi exploatat în grija și răspunderea unor guverne viitoare. Simpla prospectare a gazelor de șist nu creează obligații contractuale legate de exploatarea acestora și nu implică riscuri ecologice! Și de atunci, vă veți întreba, de unde graba? Ce interese dictează să protestăm acum pentru exploatări care nu știm dacă vor avea loc, când vor avea loc și în ce mod vor fi realizate? Putem doar specula că adevăratele rațiuni și interese din spatele unor cercuri care au susținut protestul împotriva Roșiei Montane abia acum încep să iasă la iveală.

Acestea au văzut în protestele și îngrijorările legitime legate de exploatarea minieră un prilej ideal de a creea un precedent. Chiar dacă, după cum spuneam, între cele două proiecte există mize și diferențe notabile... Dacă Roșia Montană este trântită, la presiunea străzii, proiectul gazelor de șist poate fi trântit, mult mai ușor și din aceleași rațiuni.

Problema este, după cum spuneam, miza. Cine bate acum fierul cât e cald, legând Roșia de gazele de șist, vrea ca România să se așeze la masa negocierilor energetice legată la ochi.