Punerea Antenei 3 sub acuzare riscă să provoace inutil prejudicii de imagine DNA

Într-o emisiune este posibil să sesizezi o părtinire atât de evidentă încât să te facă să schimbi postul. Peste 20 de minute, pe același post poate fi enunțat cel mai cumplit adevăr, pe care nu-l contestă nimeni. Dincolo de aceste considerații, presa este presă iar raportarea instituțiilor statului la aceasta nu trebuie să aducă atingere niciun moment principiilor democratice. Poți cerceta jumătate din redacțiile unei televiziuni, fără să pui întreaga instituție sub acuzare.

Este un mecanism subtil aici, care ar presupune la cel mai înalt nivel niște capete luminate care să ia în considerare deopotrivă ce spune lege și, în același timp, să judece oportunitatea, implicațiile și consecințele unei decizii. Există precedent european? Cred că este prima și cea mai importantă întrebare, care ne conduce spre următoarea. Ne permitem să devenim noi precedentul, în acest caz? Mă tem că suntem în situația în care trebuie să admitem că aceste capete luminate fie nu există, fie sunt plecate în concediu.

Decizia DNA privitoare la inculparea unui întreg trust de media este toxică, indiferent cine îi este patronul, cum bine a remarcat seniorul Cristian Tudor Popescu. Presupunând că este posibil ca o parte a mass-media să decadă atât de tare încât să justifice acuzele pe care le amintește acum DNA, anatema ar trebui s-o arunce forurile și organizațiile independente ale breslei respective. Justiției nu i-ar fi adusă nicio atingere dacă profesioniștii acestei bresle ar fi judecați individual, ca adulți cu discernământ, în funcție de vina sau nevinovăția fiecăruia. DNA poate ancheta câte persoane dorește, chiar și atunci când, profesional vorbind, aceștia aparțin de presă. Dar DNA este în nisipuri mișcătoare când judecă instituții de presă, riscând să fie acuzată că aduce atingere conceptului de presă, frate siamez al conceptului de democrație.

Nu poți aduce atingere unuia fără a-l răni de moarte și pe celălalt.  Nu întâmplător, în aceste zile unii și-au reamintit și un scandal uitat pe nedrept, când în CSAT presa era stigmatizată și acuzată că aduce atingere siguranței naționale. Această gafă politică colosală, ignorată atunci, reizbucnește la suprafață acum, riscând să-i aducă României prejudicii de imagine greu de estimat.

Să presupunem de dragul argumentației că admitem această extrapolare păguboasă care spune că urmărirea penală împotriva Antenei 3 se justifică prin culpa unor angajați, cu sau fără funcție de conducere. Să vă enumăr câteva instituții ale statului care au factori de decizie după gratii? Ce facem, băgăm și ministerul la pușcărie? Sau să numărăm câți magistrați sunt închiși, este oare relevant acest număr și ne poate împiedica în raportarea noastră ca cetățeni la Justiția română? Eu zic că nu. Ba mai mult, apare pe acest drum greșit și o nedumerire incomodă. Dacă vina indivizilor se poate extrapola asupra instituției, cine-i va ancheta pe anchetatori?