Rațiunea vs Blaga, cine va învinge

În cariera sa politică Vasile Blaga s-a evidenţiat ca un executant fidel al ordinelor ce derivă din doctrina şi strategia partidului din care face parte. Eu aş fi pus pariu că în eventualitatea în care Blaga pierdea preşedenţia PDL la ultimul Congres ar fi părăsit tabăra portocalie pentru un alt partid, poate chiar PPDD. Totuşi, această temă face subiectul unei alte discuţii.

Ieri, Blaga a reapărut la Realitatea TV unde a încercat să se autoafirme ca liderul incontestabil la opoziţiei. Rezultatul a fost diferit de cel scontat, pentru că liderul a cel puţin jumătate din PDL şi-a contrazis colegii pe tema reorganizării BAC-ului, s-a ciondănit cu moderatoarea Creţulescu, a atacat-o pe Monica Iacob Ridzi şi pe Elena Udrea şi l-a apărat pe Costel de la Craiova (PDL-istul care a sechestrat şi torturat un om).

Vasile Blaga este un preşedinte de partid rupt, vlăguit, care se chinuie din răsputeri să îşi găsească locul în multitudinea de oferte politice de dreapta. Blaga este un preşedinte care a ajuns în cea mai înaltă funcţie din PDL fiind acuzat de mulţi dintre colegi de fraudă. Problema este că în încercările sale de a se erija în liderul opoziţiei, preşedintele PDL pare apatic şi chiar blazat. Vameşul cu chipiu de preşedinte se chinuie să acuze puterea în fel şi chip. Nu urmăreşte un fir discursiv argumentat şi reuşeşte să înşele de multe ori raţiunea.

Exemplul concludent l-a dat chiar preşedintele PDL, când a declarat că guvernul pregăteşte fraudarea a 17 miliarde de euro prin modificarea legii achiziţiilor publice. Raţiunea îţi dictează că 17 miliarde de euro care intră în economie reprezintă o mare performanţă pentru orice administraţie publică centrală. Aproape toţi banii care ne sunt puşi la dispoziţie de UE în exerciţiul bugetar 2007-2013 ar putea fi cheltuiţi într-un an. Depinde evident de modul în care sunt cheltuiţi aceşti bani, dar faptul că intră în economie, generează locuri de muncă şi produc şi efecte benefice asupra infrastructurii nu poate fi decât un semnal bun pentru oricine. Iraţionalitatea discursului lui Blaga este dată tocmai de faptul că prin argumentele sale, asumate imediat de PDL, nu face altceva decât să laude performanţele USL-ului în administrarea banilor publici.

Nu poţi să spui că USL fraudează cheltuirea banilor publici când USL a adus rata de absorbţie a fondurilor europene la peste 15% în doar un an de guvernare. Nimeni care respectă raţiunea nu poate să arate cu degetul spre putere spunând că se pregătesc să cheltuiască 17 miliarde de euro într-un an fără să spui ce se face cu aceşti bani. De fapt, îmi imaginez că poţi să spui aceste lucruri dacă ai pregătirea profesională a unui vameş care nu înţelege că o critică politică trebuie să fie constructivă şi să urmărească un obiectiv clar.

Care este obiectivul lui Blaga şi al PDL-ului în acest moment? Devine limpede că nici ei nu ştiu. Care este soluţia PDL pentru accelerarea accesării fondurilor europene? În ritmul PDL acum am fi avut o rată de absorbţie de exact 7,9%, PDL nu vrea soluţii, ci poate doar discuţii. Cândva sloganul electoral al buldogului de la Modrogan, „soluţii, nu discuţii” s-a transformat radical astăzi în „discuţii fără soluţii”. PDL în frunte cu Blaga riscă să devină un partid fantomă care sperie alegătorii pe care îi mai are pentru că sunt din ce în ce mai multe formaţiuni politice, mari sau mici care oferă programe şi soluţii la probleme reale.

În absenţa unui discurs mai bine conturat, care să nu aibă ca singur obiectiv atacurile neargumentate la adresa puterii, mi-e teamă că PDL devine un partid fără direcţie şi fără raţiune politică. Blaga nu ratează nicio ocazie să ne convingă că nu poate să îndeplinească funcţia de lider al opoziţiei. De aici se trag poate şi multele acuze conform cărora ar păstra o legătură imundă cu PNL.

Sincer, nici de acest lucru nu îl pot suspecta pe Vasile Blaga. Cert şi clar este că dacă această linie o sa fie menţinută în discursul public PDL-ist până la europarlamentare partidul se va afla într-un mare pericol de a înceta să existe.

Ca şi concluzie, cred că este evident faptul că raţiunea îi scapă liderului PDL. Poate şi din acest motiv liderul contestat de la PDL nu îşi găseşte un loc bine definit în cadrul opoziţiei. Luptele din interiorul partidului, demiteri, reorganizări şi dezertările repetate îl ţin ocupat pe buldog la Modrogan şi îl fac ceva mai ruginit în exprimarea unor poziţii de forţă ale unui partid care se vrea principal în opoziţie.