Raport IDOS: Roma este "capitala românilor"

Numai provincia Roma de una singură găzduiește 160.356, echivalentul populației unui oraș de mărime medie din România, cum ar fi Sibiul.

Pentru analizarea prezenței românești în Italia și la Roma, Antonio Ricci a intervievat-o pe jurnalista Miruna Căjvăneanu.

În 1990 numărul românilor din Italia era de numai 8.000 (anul succesiv prăbușirii Zidului Berlinului) ajungând la 50.000 în 1999 și la 240.000 în 2002 (an al celei mai ample regularizări realizată vreodată în Italia), depășindu-i pe marocani și albanezi.

După anularea (ianuarie 2002) a vizelor pentru șederi sub 3 luni pentru circularea în țările Schengen, lucrătorii români și-au intensificat fluxurile ”neoficiale” către Italia. Aceste fluxuri,începând de la intrarea în 2007 a României în UE, cunosc un semnificativ imboldde ieșire la suprafață mai întâi ca efect al consistentei cote anuale stabilite în 2006 și, apoi, ca urmare a extinderii progresive a regimului de liberă ciculație. La 1 ianuarie 2014 grupul de români din Italia a depășit, în fine, un milion de persoane.

Prezenței de cetățeni români, în creștere și distribuită în teritoriu, i se asociază numeroși indicatori ai inserării lor, toți axați pe o solidă înrădăcinare cu caracter familial:

- an după an crește numărul românilor care obțin cetățenia italiană: potrivit datelor Eurostat, între 2008 și 2012 au devenit italieni 17.492 de români; numai în 2012 s-au naturalizat 3.272 de români, plasându-se pe a treia poziție după marocani (14.728) și albanezi (9.493);
- potrivit datelor Istat, între 2000 și 2012 în Italia s-au născut în total 104.428 de copii cu mamă română și tată român sau străin (având în vedere recenta demarare a fluxurilor este vorba, așadar, de așa-numitele ”generații secunde”). În 2012 s-a atins numărul maxim cu 15.155 de nou-născuți români în Italia, echivalentul a o cincime din totalul nașterilor cu ambii părinți străini. Acestora li se adaugă copiii născuți din cupluri mixte italo-române, în 2012 fiind 4.260 cu tată italian și 416 cu mamă italiană;
- și în rândul elevilor înscriși la școlile italiene protagonismul copiilor români rezultă în creștere constantă: în 2013/2014 au fost înscriși 154.608, de peste două ori mai mult față de numărul înscrișilor cu 7 ani înainte (68.565 în anul școlar 2006/2007);

Risc de sărăcie

Potrivit studiului Istat privind veniturile familiilor cu străini, în 2008 familiile cu persoane de referință de cetățenie română au dispus în medie de un venit net total lunar de circa 1.240 de euro, exact jumătate din cât avea la dispoziție în medie o familie italiană (2.500 de euro).

Următorul studiu Istat din 2009 a aprofundat și mai mult subiectul: au rezultat sub risc de sărăcie (venit sub 9.382 de euro anual) 43,9% dintre persoanele care trăiau într-o familie cu străini; cota urcă la 48,5% dacă în familie cel puțin un component e român.

Nu este neobișnuit ca locuințele familiilor române să prezinte probleme de supraaglomerare (39,1%) și de calitate slabă (10,7% sunt structuri deteriorate, 19,4% au probleme cu umiditatea și 10,8% au iluminare slabă). Și în virtutea răspânditei percepții de caracter temporar al șederii, în rândul familiilor române este des întâlnită subînchirierea a cel puțin o cameră, practică funcțională pentru susținerea mai ușoară a cheltuielilor cu chiria sau a împrumutului ipotecar.

Orfanii imigrației

Pe lângă teama constantă că standardul de viață poate coborî sub pragul sărăciei, familia română emigrantă trebuie să înfrunte și problemele legate de fragmentarea derivată din actul de emigrare, fenomen care a făcut să se vorbească de ”familii transnaționale cu geometrie variabilă”, caracterizate de un puternic sentiment de apartenență la nucleul extins, în ciuda frecventelor separări și a distanței. Alegerea de a emigra, deși este funcțională pentru necesitățile financiare din cadrul familiilor de origine, poate comporta efecte negative profunde în ceea ce privește viața și funcțiunile membrilor săi lăsați în urmă, adică rămași în patrie. În afară de părinți vârstnici, frați sau soți, este vorba în special de minori, estimați între 85.000 (potrivit datelor autorităților române pe baza legii din 2006 care obligă părinții care pleacă în străinătate cu un contract de muncă să numească un reprezentant legal pentru propriii copii) și 126/350.000 (potrivit unui studiu al Open Society Foundation de la jumătatea anilor 2000).

Moldoveni la Roma

Românii care trăiesc la Roma sunt în bună parte originari din satele Moldovei, una dintre regiunile cele mai sărace ale României care mai întâi a cunoscut migrațiile interne determinate de programele de urbanizare în masă din anii ’70-’80 și apoi, după criza industrială post 1989, reîntoarcerea în mediul rural și emigrația în străinătate a primilor pionieri din județele Botoşani, Suceava, Vrancea, Bacău, Galaţi și Focşani.

O cincime dintre românii rezidenți în Italia trăiește în Lazio (207.050 la 1 ianuarie 2014). Numai provincia Roma de una singură găzduiește 160.356, dintre care 54,9% sunt femei.

Roma nu numai că este prima provincie în care se stabilesc românii din Italia, ci se și caracterizează printr-o puternică incidență teritorială cu totul specială: la Roma, de fapt, este român aproape un străin la fiecare trei. Sunt puține provincii care înregistrează o incidență teritorială superioară: primatul îl deține Enna, unde este român un străin la fiecare doi (54,8%), în timp ce incidențe foarte semnificative se semnalează la Torino (45,6%), unde au reședința 101.367 de români, și în provinciile laziale: Viterbo (47,6%), Latina (42,4%), Rieti (41,7%), Frosinone (39,8%) și apoi Roma (31,6%).

Numai jumătate dintre românii rezidenți în provincia Roma trăiește în capitala Roma (47,7%, echivalentul a 76.431 de persoane). Colectivitatea română este una amplu distribuită în teritoriu din motive foarte diferențiate și eterogene: se merge de la motive logistice, precum costul cazării mai accesibil departe de capitală și aferenta ușurință de a ajunge în aceasta ca navestist cu mijoacele publice, la motive legate de inserarea în muncă la firme de construcții care operează pe centura romană, de la influența lanțurilor migratorii care se axează pe diferite localități de la porțile Romei la, nu în ultimul rând, un fel de dorință generală de invizibilitate.

În toate localitățile provinciei Roma românii sunt prima colectivitate ca număr de rezidenți. Contrar unei răspândite percepții, potrivit căreia s-au stabilit în special în localitățile litoralului, grupurile cele mai importante sunt plasate în manieră nediferențiată în jurul centurii, Grande Raccordo Anulare: prima pe listă este Guidonia (6.897 de rezidenți), urmată de Tivoli (4.791), Fiumicino (4.315), Ladispoli (4.214) și Fonte Nuova (3.305). Se semnalează și Aprilia, localitate a provinciei Latina, cu o prezență de 4.851 de români care gravitează în special în zona romană datorită distanței reduse. În localitățile cele mai mari, precum Guidonia sau Tivoli, incidența românilor în totalul străinilor rezidenți înregistrează niveluri record de peste 60% (64,2% și respectiv 69,2%).

Cartiere românești

Și în cadrul capitalei Roma, românii sunt primul grup național în aproape toate municipiile, cu excepția primelor trei unde sunt depășiți de filipinezi și în primul și de bengalezi. Un sfert din prezență se concentrează în Municipiul VI (Torre Spaccata, Torre Maura, Torre Angela, Tor Bella Monaca, Lunghezza, Borghesiana etc.), unde românii constituie aproape jumătate din prezența străină (46,2%). Torre Angela și Borghesiana găzduiesc peste 5.000 de români fiecare, Centocelle, Lunghezza, Ostia Nord și Trullo peste o mie fiecare. În ceea ce privește incidența în totalul imigranților, este român un imigrant din doi în San Vittorino, Borghesiana, Ponte Galeria, Cesano, Santa Maria di Galeria, Magliana Vecchia.

Munca de jos

Munca este pentru români principalul motiv de migrație. În rândul imigranților, care reprezintă o componentă fundamentală a forței de muncă, cota românilor este cea majoritară (peste o cincime din forța de muncă străină) și se distinge prin disponibilitatea de a se insera în toate sectoarele și de a-și realiza tot mai mult vocația în afaceri.

Potrivit rezultatelor studiului Istat privind forța de muncă, lucrătorii români, împreună cu cei polonezi, ucraineni și filipinezi, prezintă cotele cele mai ridicate de ocupați supra-instruiți, ca urmare a inserării lor cu precădere în profesii puțin sau deloc calificate: în 2013, 37,8% dintre români aveau locuri de muncă mediu calificate, ca muncitori sau meseriași, și 30,8% deloc calificate; de-altă parte directorii, întreprinzătorii, tehnicienii reprezentau numai 4,6%, în timp ce funcționarii și angajații în activități comerciale și servicii 26,8%. Mediul de muncă al românilor este puternic influențat de sex: femeile sunt angajate cu precădere în domeniul serviciilor domestice; bărbații, în circa jumătate dintre cazuri, în construcții.

Tocmai topologia sectoarelor în care se inserează lucrătorii români, în particular în ce privesc construcțiile, îi expune mai mult riscului de accidente de muncă: în 2013 au fost denunțate la Inail 16.953 de accidente de muncă ale românilor, dintre care 39 mortale.

Potrivit Camerei de Comerț din Roma, în capitală sunt 3.395 de patroni de firmă individuală născuți în România. În timp ce pentru totalul patronilor de firme născuți în străinătate primul sector de afaceri este comerțul (38,4%), urmat de construcții (15,6%), în rândul născuților în România ordinea importanței este inversă cu o predilecție evidentă pentru construcții (70,6%, față de 8,1% comerț). Impulsul în afaceri a fost deosebit de stimulat ca răspuns la pierderea locului de muncă pe timpul crizei economice, chiar dacă printre români se pare că ia naștere în general din motive care nu sunt numai de natură economică cât mai ales de afirmare personală (dorința de a se emancipa din punct de vedere profesional).

Mentalitate comunistă Comparativ cu alte comunități, este evidentă o mai mică înclinație a românilor spre afaceri, mai ales din cauza moștenirii post-comuniste. În ceea ce privesc construcțiile, este vorba deseori de persoane care au lucrat ca ajutor de zidar sau muncitor, care își deschid propria afacere după ani de muncă pe șantier și care, pentru a face acest pas, apelează la economiile acumulate de-a lungul anilor fără a beneficia de credite bancare. În sector sunt răspândite și așa-numitele ”para-întreprinderi”, născute pentru a favoriza strategiile de subantrepriză coordonate de întreprinderi locale, un fenomen care duce de fapt la o continuare a condiției de subordonare față de firma-client.

Românofobie

În realitate la Roma românii par că se simt destul de bine, după cum demonstrează prezența lor în creștere. Lucrătorii români demonstrează o capacitate notabilă de rezistență în fața crizei economice și nucleele familiale se fac scut în fața dificultăților existente prin propria coeziune internă și prin implicarea întregii familii transnaționale extinse. Cu toate acestea, inserarea socială a românilor întâlnește dificultăți enorme în ceea ce privește percepția. La Roma, perioada 2007-2008 a fost deosebit de dificilă. Valul de ”românofobie” a fost declanșat de brutala ucidere a doamnei Reggiani, comisă pe 31 octombrie 2007 în apropierea unei gări periferice de un rom cu cetățenie română.

În urma polemicii aprinse s-au făcut, și din partea reprezentanților instituțiilor locale, afirmații neconforme cu dreptul comunitar și cu principiul liberei circulații a persoanelor (care include și romii), un adevărat proces sumar efectuat la nivel public prin care a fost pusă în dificultate marea majoritate a românilor. În anii următori situația s-a normalizat: s-a asistat la o reluare a fluxurilor drept confirmare că fricile produse de valul mediatic ”românofob” din 2007 părea că s-a disipat, chiar dacă în anii ce au urmat nu au lipsit noi focare de criză. Însă, în general, studiul arată că rămân forme de neîncredere reciprocă și de autoreferință, alimentate de percepția naturii temporare a propriei șederi la Roma și cimentate de sentimente de autoapărare.

Simbolul lupoaicei

Având în vedere impactul numeric crescând și perspectivele de integrare, Roma se confirmă din toate punctele de vedere a fi ”capitala românilor”, și fiindcă Orașul Etern reprezintă pentru ei un ”salt” în rădăcinile istorice naționale, în mitologia fondatoare a unui popor care își găsește în romanitate nu numai o origine ci și o cale originală de dezvoltare a unei zone a Europei cu precădere slavă. În mod notoriu Lupoaica și gemenii săi constituie pentru români un simbol important, însă în special Columna lui Traian este cea care simbolizează rădăcinile istorice ale românilor, ale căror origini se vor datate de la fuziunea dintre daci, vechi locuitori ai României de astăzi, și soldații romani cuceritori.

Asociațiile și Securitatea

Pentru mulți români Centrul de Ascultare al Caritas Diocesana este principalul punct de referință în ce privește prima inserare în contextul roman. Începând cu 1991, în 25 de ani de activitate, un sfert dintre persoanele care s-au adresat serviciilor sale provine din România (22.647 de persoane, dintre care 7.111 femei). Nevoile exprimate au ținut cu precădere de accesul la îngrijiri medicale, cazare, cantină, dar și de intermedierea legăturii cu lumea muncii și învățarea italianei.

Structurile religioase, așa cum se întâmplă pentru alte comunități, desfășoară rolul de inserare socială dincolo de cel de cult. Acestea permit o primă fază de socializare până la punctul de a ajunge să constituie asociații informale de autoajutorare sau de ajutor reciproc. Ambasada, pe paginile privind activitățile consulare dedicate comunității, înregistrează 49. Cu toate acestea lumea organizațiilor, cum de altfel se întâmplă și în România, se chinuie să găsească o pârghie pentru implicarea cetățenilor români, care par să rămână surzi la apelurile asociațiilor în această privință, din cauza acelei neîncrederi proprie moștenirii socialismului real (teama informațiilor la Securitate) și în același timp pentru că sunt prea prinși de urgența de a lucra și a economisi pentru familie.

Votul ignorat

În fine, rămân încă multe de făcut în ceea ce privește participarea mai concretă la viața societății gazduitoare, al cărei moment cel mai important este reprezentat de dreptul de vot la alegerile administrative. Experiența de participare politică la Roma este până acum foarte dezamăgitoare, semn al unei carente cunoașteri a propriilor drepturi sau a unei dorite detașări de o viață politică locală puțin atentă la nevoile lor și marcată de frecvente fraude. În 2008, cu ocazia primului tur electoral al capitalei la care necomunitarii români au avut drept de electorat activ și pasiv, numai 539 au solicitat legitimația electorală pentru a vota, numărul lor crescând la 4.416 în 2014, un nivel încă foarte scăzut față de potențialul numeric al unui electorat atât de numeros precum cel al adulților români.

Bani trimiși în țară

Fluxul de bani constituit din economiile imigranților români din Italia trimise în patrie, în creștere constantă de-a lungul anilor, a ajuns să depășească în 2011 pragul record de 895 de milioane de euro redimensionându-se apoi sensibil în 2012 (811 milioane de euro) și urcând din nou la cota de 861 de milioane de euro în 2013, dintre care 135 de milioane plecând tocmai din provincia Roma.