Război sau pace în secolul 21: Anii cu "14" în coadă au decis SOARTA LUMII

Ca urmare, unii analişti se întreabă, de pildă, dacă anul 2014 va fi la fel de dezastruos precum 1914, cu Primul Război Mondial, care a precipitat autodistrugerea Europei. Site-ul citat susţine că, „din punct de vedere istoric, se pare că anii ce se termină în «14» dau tonul secolului în materie de război sau pace”. Când s-a întâmplat acest lucru? Care sunt elementele consemnate în anii ce se termină în „14” şi care au antrenat o eră a războiului sau păcii? Tendinţa s-ar putea confirma în 2014, există azi trăsături comune cu situaţiile din secolele precedente?

Întrebările de mai înainte i-au fost puse lui Alexandre Melnik, născut la Moscova, profesor asociat de geopolitică la ICN Business School Nancy-Metz (Franţa), care spune că, „fără a fi superstiţios şi nici adept al teoriei comploturilor sau marxist convins că «Istoria are un sens»”, crede că, de-a lungul veacurilor, anii ce termină în „14” au o încărcătură istorică specifică, deosebit de puternică. Astfel, evenimentele ce le-au marcat au creat ADN-ul secolelor lor, îndeosebi din punctul de vedere al dihotomiei război-pace. De altfel, în romanul său, care a înscris expresia „război şi pace” în patrimoniul culturii mondiale, Lev Tolstoi s-a înspirat din campania lui Napoleon în Rusia, care a debutat în forţă în 1812 şi s-a terminat într-o manieră deloc glorioasă prin abdicarea Împăratului, la 4 aprilie 1814. Pentru a ne întoarce mai mult în istorie, Ian Hus, teologul ceh, a fost închis în 1414, ca urmare a excomunicării de către Biserică din cauza ereziei, pentru ca anul următor să fie ars de viu. Protestantismul vedea în el un precursor aflat la originea reformelor, cu suita de conflicte şi războaie. După un secol, anul 1514 oferă, în schimb, exemplul instaurării păcii într-o situaţie iniţial explozivă: primele nave portugheze ajung la insula Tunmen, de lângă Canton, şi se lovesc de refuzul chinezilor de a le permite celor de pe puntea lor să debarce. După negocieri lungi şi aspre, s-a ajuns la un acord bilateral. După două secole, Rusia, pe cale de redresare, simţind vântul în pupă, zdrobeşte, în 1714, Suedia în bătălia de la Storykoro în Marele Război al Nordului, ocupă militar Finlanda şi-şi extinde primele elemente ale imperiului său ţarist asupra ţărilor baltice. Anul 1814 este, evident, cel al debutului Congresului de la Viena, care a schiţat fizionomia şi marile echilibre geopolitice ale Europei de-a lungul secolului al 19-lea, după prăbuşirea Imperiului lui Napoleon. Acest Congres va rămâne în istoria geopoliticii drept prima tentativă conturată în urma unor convorbiri diplomatice de a fonda pacea europeană, bazată pe balanţa puterilor naţionale, o sursă de inspiraţie pentru viitoarele organisme supranaţionale, precum Liga Naţiunilor şi ONU. În fine, să nu uităm că secolul precedent a început cu adevărat, pe plan geopolitic, la 28 iunie 1914, odată cu asasinarea, la Sarajevo, a arhiducelui Franz-Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, şi a soţiei sale, Sofia, de către naţionalistul sârb din Bosnia-Herţegovina, Gavrilo Princip, membru al unei societăţii secrete. A fost evenimentul ce a declanşat Primul Război Mondial. Datorită acestor fapte este logic ca, în ianuarie 2014, şi în zorii secolului 21 să tragem învăţămintele experienţelor istorice, pentru a nu cădea în capcana „paseismului” şi fără să uităm că Istoria nu se repetă la fel niciodată.

Ce factori şi evenimente-cheie ar putea da tonul acestui secol? La întrebarea de mai înainte, profesorul amintit răspunde că principala particularitate a anului 2014, în raport cu trecutul, constă în faptul fundamental că ea va accentua şi va face din ce în ce mai auzită de toţi o adevărată schimbare a lumii pe care o trăieşte întreaga omenire. Amploarea acestei schimbări în domeniul civilizaţiei este comparabilă cu cea a Renaşterii de la finele secolului 15, anticipată de banalizarea folosirii tiparului în Occident, sau de inventarea electricităţii în timpul celei de a doua revoluţii industriale, la intersecţia dintre secolele 19 şi 20. Această gigantică schimbare poate fi măsurată printr-o metamorfoză semantică: aceleaşi cuvinte, pe care noi le folosim de decenii, fără a ne gândi prea mult la sensul lor iniţial, nu mai înseamnă azi acelaşi lucru ca înainte: timp, spaţiu, inteligenţă, educaţie etc. (…) Anul 2014 va fi, înainte de orice, cel al accelerării globalizării, cu cele două forţe motrice principale care schimbă complet datele planetare, reflectată îndeosebi prin pierderea de către Occident a „monopolului său asupra Istoriei”, deţinut de mai multe secole, în favoarea unor noi poli ai excelenţei în constantă ascensiune: China, Brazilia, India, Coreea de Sud, Rusia etc. – care se adaptează bine şi mai repede la imperativele noii lumi.