Recunoașterea Kosovo - un numitor comun între Băsescu și Antonescu?

Ori, problema de detaliu este că, încercând să sublinieze că după Băsescu urmează el și ca atare, el va fi și cel care va decide sau nu recunoașterea Kosovo, Crin Antonescu a uitat un mic detaliu. Recunoașterea kosovarilor nu este o problemă imediată a României și cu atât mai puțin ambiția politică a premierului Ponta. Până la urmă acesta nu a declarat decât că Parlamentul va decide, sugerând că orice bețe-n roate ar pune în prezent președintele Băsescu, acestea vor fi eliminate și problema recunoașterii – la recomandarea insistentă a Parlamentului European – se va rezolva ulterior.

Aici își introduce dracul coada și liderul liberal ambiția de a comenta, cam neatent, pe subiect. Problema reală pentru România, cum ziceam, nu este Kosovo ci conflictul de putere dintre președinte și Parlament. Traian Băsescu a speculat cât a putut și de câte ori a avut ocazia neclaritățile sau lipsurile actualei Constituții, în sensul sporirii prerogativelor prezidențiale. Să nu uităm, însă, că unul din dezideratele pentru care electoratul chemat la urne anul trecut a scos din  joc PDL, a fost cel al revenirii la normalitate în sensul eliminării accentelor autocratice și la repunerea Parlamentului în rolul de for suprem legislativ al țării, superior președintelui. Din același motiv tot electoratul l-a atenționat dur pe Traian Băsescu la referendumul de demitere. Cu toată disperarea și argumentația pernicioasă prin care a fost atacată valabilitatea acestui referendum, nu putem ignora că un asemenea rezultat ar fi determinat în orice țară occidentală o demisie de onoare și alegeri prezidențiale anticipate.

Conflictul dintre premierul secondat de Parlament și președinte nu a fost stins ci doar suspendat sine die de autoritățile europene care au intervenit și au arbitrat peste capul instituțiilor românești aflate în conflict. Ori, aceleași autorități europene ne cer acum insistent să recunoaștem Kosovo. Președintele Băsescu, neavând nimic de pierdut, a ales să se opună acestei recunoașteri, pe motiv că ar cauza relației cordiale tradiționale cu statul sârb. Argumentul nu este valid, desigur, pentru că, de la cel mai înalt nivel, însăși autoritățile sârbe au semnalat că înțeleg poziția actuală a României care nu are cum să facă altfel decât ceilalți parteneri europeni. Premierul Victor Ponta nu a dat dovadă de altceva decât de consecvență politică, poziționându-se firesc de partea autorității Parlamentului și opinând – atenție- în perspectiva unor schimbări nu numai la Cotroceni ci și în Constituție, schimbări de care liderul liberal Crin Antonescu pare să fi uitat. Dacă se modifică Constituția și se elimină riscul exceselor autocratice din partea următorului președinte, schimbându-se astfel raportul de forțe dintre acesta și Parlament, problema semnalată de Antonescu nu mai apare. Sau poate că liderul liberal crede că este posibil ca următorul președinte să semene foarte tare cu actualul, în sensul că se va bucura la rândul său de aceleași prerogative sporite artificial în repetate rânduri de Băsescu prin specularea slăbiciunilor unui text constituțional imperfect...