Reducerea mandatului prezidențial, o măsură logică împotriva derapajului autocratic în România

În lumina conflictului politic dintre președinte, pe de o parte, și premier, secondat de Parlament, pe de cealaltă parte, recentele amendamente adoptate de Comisia pentru revizuirea Constituției sunt extrem de importante și urmăresc, cu precădere, eliminarea oricăror blocaje politice similare pe viitor. Comisia a decis, între altele, reducerea mandatului prezidențial la patru ani, însușindu-și astfel amendamentul PNL care prevede că "Mandatul Preşedintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului". În același timp s-a adoptat alt amendament care introduce noţiunea de şef al statului: "Preşedintele României este şeful statului, reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării". PNL a renunțat în schimb la amendamentul prin care se interzicea președintelui deopotrivă să mai facă parte din partide, să mai candideze în alegeri și să ocupe alte funcții de demnitate publică, după expirarea mandatelor.

În afară de atacurile susținute de PDL, care dorește menținerea status-quo-ului actual, reducerea mandatului prezidențial la 4 ani întrunește un consens politic remarcabil: PNL, PSD, PC și UDMR.

Merită menționat că propunerea de mărire a mandatului la durata actuală, de 5 ani, survenită în 2003 la propunerea PD și PNL, urmărea dincolo de obiective politice conjuncturale și paradigma sistemului politic francez. Or, mai aproape de zilele noastre, chiar și Franța a decis reducerea mandatului prezidențial de la 7 la 5 ani, din 2008.

Interesul României pe termen lung vizează și clarificarea specificului de republică. Neprecizat în trecut, modelul unei republici semiprezidențiale incomplete, în care președintele este ales prin vot direct, dar forțat să-și asigure mijloacele și pârghiile necesare punerii în practică a programului său politic prin mijloace discutabile, tinde să fie abandonat în România contemporană. Confruntată cu riscurile derapajelor autocratice și a conflictelor politice ce duc țara în situația unui blocaj ce presupune deficit de imagine și mediere externă, clasa politică actuală adoptă o traiectorie a cărei destinație finală, într-un viitor nu foarte apropiat, pare acum a fi dincolo de orice dubii aceea a unei republici parlamentare. Din această perspectivă, revenirea la un mandat de aceeași întindere ca și mandatul parlamentar pare a fi o soluție benefică. Erodarea rapidă a popularității celor aleși în aceste demnități aduce un argument în plus. În momentul de față, decalajul de mandat dintre președinte și parlament cu greu mai poate fi justificat prin argumentul din 2003, acela de decalare a alegerilor parlamentare de cele prezidențiale, existând propuneri alternative mult mai viabile pentru menținerea decalării.