Reforma constituțională asigură premisele pentru instituirea unei republici parlamentare

Miza cea mai importantă a recentelor modificări constituționale depășește simpla căutare de soluţii la disfuncţionalităţile politice şi constituţionale cumulate în ultimii ani. Fără a minimiza importanța acestora din urmă, trebuie să admitem că netezirea acestor asperități nu ar presupune o reformare constituțională precum cea care este pe cale de a fi îndeplinită în prezent. În fond și dincolo de detaliile de discuțiile legate de caracterul mai mult sau mai puțin democratic, ungurii sunt la a patra ajustare constituțională.

Adevărata miză care justifică amploarea unei reforme constituționale este dată de precizarea clară a unei viziuni constituționale asupra caracterului republicii, care până în prezent a lipsit și a oferit astfel posibilitatea unor speculații păguboase în lupta pentru putere politică.

Rivalitatea președintelui cu premierul, respectiv Parlamentul care-l susține este o boală cronicizată a structurilor de putere din România. Conjunctural exploatată într-o direcție sau alta, precizarea importantă a lipsit: suntem o republică parlamentară sau una prezidențială?

Derapajele autocratice din istoria recentă a României vin ca un argument greu de ignorat în sprijinul celor care au în momentul de față majoritatea și doresc să impună prin această reformă limite exacte puterii prezidențiale, în sensul restrângerii acesteia și a întăririi puterii Parlamentului ca for național suprem.

Situația actuală, în care conflictul președintelui cu premierul a dus inevitabil la un conflict al președintelui cu parlamentul, ambele mediate defectuos de o Curte Constituțională a cărei credibilitate este grav subminată de numirile politice prin care este constituită, a necesitat intervenția și moderare din partea autorităților europene. Grupul parlamentar al USL, mizând pe majoritatea obținută în alegeri, tinde să reducă rolul Președintelui după modelul maghiar, reducându-l la nivelul simbolic al reprezentării externe. Dar idealul republicii parlamentare rămâne totuși unul îndepărtat, neputând fi adoptat în prezent din pricina riscurilor electorale. O condiție obligatorie în drumul preconizat spre o republică parlamentară este implementarea și consolidarea votului uninominal ca sistem funcțional și acceptat de forțele politice. Abia după bifarea acestei sarcini dificile putem vorbi de alegerea Președintelui de către Parlament. Până atunci, noua Constituție netezește drumul și oferă condițiile necesare în această direcție. Rezultatele concrete, pe moment, vor fi însă doar în sensul unei republici semi-parlamentare, cu reglementarea și clarificarea statutului Președintelui al cărui rol deși va fi mai mult decât protocolar, va împiedica reapariția pe viitor noțiunii speculative de "președinte jucător". Guvernul deși desemnat de Președinte, este votat de Parlament și este responsabil doar în fața acestuia, putând de altfel fi demis printr-o moțiune de cenzură.