Regimul Băsescu nu înseamnă doar Băsescu

Cel care era adeseori compătimit ca un boem rătăcit în politică, prea leneș, prea lent, prea artist, s-a dovedit până la urmă un traseist uns cu toate alifiile, care i-a jucat pe toți, aliați, colegi, exact cum a vrut. Se tot spune că Antonescu nu a fost în stare să recunoască și să conserve avantajele alianței conjuncturale cu social-democrații lui Victor Ponta. Se afirmă asta cu privire la ultimele grafice și interpretări ale incredibilului eșec eletoral, care circulă liber – pe surse- după ce au fost dezbătute în cadrul Delegației Permanente a PNL. Se vede clar că perioada din USL este cea mai fastă, fie și numai din perspectiva faptului că liberalii au urcat în opțiunile electoratului de la un mediocru 14,52% în 2009 la cei 25-30% cu cât au fost cotați în perioada de glorie a USL, recăzând urgent la un fatidic 15% în prezent, după rușinoasa trădare meșterită pe genunchii lui Antonescu & Co.

Noi credem că, dimpotrivă, Antonescu a fost mereu conștient de avantajele USL, pe care le-a speculat și le-a maximizat atât cât a putut. Să nu uităm că la momentul semnării alianței cu PSD, raportul de forțe convenit era de 2:1 în defavoarea liberalilor, cu un singur post de vicepremier arondat tot social-democraților. La final, numai prin specularea relației de simpatie și pe încrederea lui Victor Ponta, Antonescu șmecherise toată alianța la un raport de paritate, cu prea cunoscutele deja mofturi legate posturile de vicepremieri și Klaus Iohannis. Problema este că Antonescu și-a dat seama că nu va putea întinde coarda la nesfârșit și social-democrații îi vor cere la un moment dat și performanțe palpabile, în cursa pentru Cotroceni. Numai că popularitatea liderului liberal prea ocupat cu manevre de culise ajunsese între timp din cireș în măceș și nu dădea semne să se oprească din cădere. Antonescu a știut deci că la un moment dat, ca orice vulpe, va trebui să aibă asigurată o ieșire de urgență din situație.

Ruperea USL a fost inevitabilă, dar Antonescu nu s-a angajat după cum s-a dovedit acum, decât în clipa în care a fost sigur de el. Până în acel moment nu s-a sfiit să mintă și să mimeze în stânga și-n dreapta pe toată lumea.
Alianța recentă cu Blaga este tot o astfel de cale de ieșire, ticluită din timp de Antonescu. Este clar că aburii și ceața alianței cu Blaga este menită să ascundă faptul că Antonescu nu își asumă până la capăt consecințele incompetenței crase și a neglijențelor cronicizate care au condus PNL la un asemenea eșec de proporții. Ideea este că dacă Antonescu și-a asuma cu adevărat răspunderea și-ar da demisia și gata, ar permite altora să vină din urmă și să repare ce se mai poate. Cum poate să se cheme o asumare a răspunderii când conducerea demisionează ca la operetă, cântând, asigură interimatul și pe urmă revine (vezi candidatura anunțată de Klaus Iohannis, un personaj la fel de responsabil de dezastrul actual ca și Antonescu).

La rândul său Blaga execută același ritual de ”Mircea, fă-te că muncești!” destinat să deturneze atenția propriilor colegi din PDL care, altfel, l-ar întreba despre analiza și asumarea eșecului electoral recent...
Președintele interimar al PNL execută cu fervoare acest dans nupțial cu Blaga, pentru a lua ochii celor care altfel l-ar cam trage de mânecă despre alegeri și i-ar cere să mai cânte și la alte mese.

Față de electoratul pe care nu a reușit să-l zăpăcească – conform căderilor și de 20% de procente din majoritatea organizațiilor județene – Antonescu interpretează în falset aceeași poezie obosită a anti-băsistului, deși s-a aflat rapid că s-a opus chiar de curând adoptării în PNL a unei rezoluții care să interzică orice colaborare cu Traian Băsescu. Pentru acești votanți furioși pentru că au fost înșelați, oameni care s-au trezit că partidul liberal votat ieri s-a transformat peste noapte în partidul popular de azi, Antonescu explică savant cum alianța de formă cu PDL este răul cel mic necesar pentru a evita răul cel mare al PSD. Dar Antonescu tace discret despre detaliul că, de fapt, răul cel mai mare este Băsescu, care-i așteaptă pe toți după colț, ca lupul din poveste, nerăbdător să le mai mănânce românilor ficații o tură, de data asta ca premier.

Când vine vorba despre regimul Băsescu, atât Blaga cât și Antonescu se dau eroii neamului că au eliminat din poezia alianței PMP-ul destinat să deservească binomul Udrea-Băsescu.
Cei doi eroi conjucturali consideră astfel că au satisfăcut setea de revanșă a românilor, care din 2012 și până în prezent tot așteaptă ca cineva, oricine, să dea de pământ cu regimul Băsescu.
Ce ne facem însă că regimul Băsescu nu este doar Băsescu, așa cum ne amețește ”profesorașul” Antonescu... Regimul Băsescu a fost o lungă înșiruire de personaje corupte și îmbogățite, că doar n-a condus Băsescu de unul singur țara, oricât de autoritar ar fi fost...
Regimul Băsescu a însemnat nu doar președintele Traian Băsescu ci și Elena Udrea, Vasile Blaga, MRU, Emil Boc, Roberta Anastase, Adriean Videanu, Lucian Duță, Sorin Blejnar și, ultimul pe listă cu voia Dvs, Crin Antonescu...

Este puțin probabil că românii vor accepta  continuarea regimului Băsescu printr-un proiect care tocmai asta oferă.