Relația pavloviană dintre Crin Antonescu și Traian Băsescu

Liderul liberal Crin Antonescu a declarat într-un interviu că n-a fost invitat de Administrația Prezidențială la ceremonia oficială de la Cotroceni, când liberalul Andrei Gerea a depus jurământul în calitate de ministru al Economiei. Fericit ca un copil, Antonescu și-a văzut de ale lui și nu s-a dus, că doar știa bine că lipsa invitației a fost o reacție de răspuns la altă plecare a sa intempestivă, de la ultima depunere de jurământ, când președintele Băsescu tocmai își începuse discursul. ”Chiar dacă îmi explic în felul acesta decizia preşedintelui, nu înseamnă că o şi aprob. Cred că totuşi ar fi trebuit să invite un vicepreşedinte al Senatului”, a afirmat liderul liberalilor.

Acum, un sportiv ar fi zis că Antonescu n-are viteză de reacție și că ar fi trebuit să se ducă, tocmai ca să-și pună adversarul politic într-o situație jenantă, obligându-l probabil să urecheze niscaiva consilieri și să pretexteze confuzii de organizare. Altcineva, poate un deontolog din presă, i-ar fi atras atenția lui Crin Antonescu că dacă și-ar fi dorit să-și mențină programul personal în limitele bunului său plac, trebuia să rămână ca atare, cetățeanul Antonescu, liber să stea, să plece sau pur și simplu să nu se ducă. Ca președintele al Senatului, am mai spus-o și atunci, tot pe obiectiv.info, Crin Antonescu n-ar fi trebuit să plece de la discursul amintit, în primă instanță, nici dacă i-ar fi curs sânge din nas. Ca viitor președinte al țării și-ar dori poate să le sugereze alegătorilor că înțelege obligațiile ce decurg direct proporțional din importanța funcției și, în plus, că duce la efort și n-o să dispară în decor, doborât de oboseală sau pur și simplu plictisit de adeseori sâcâitoarele obligații impuse de înalta dregătorie

Ca adversar al actualului președinte, liderul liberal nu cred că și-ar dori să creeze impresia înainte de alegeri că își alege îndatoririle după bunul său plac și că ar fi dispus, precum Traian Băsescu la reuniunea ONU la nivel înalt de la New York, să chiulească pur și simplu, cu primul pretext care i-a venit în minte. Tot ca adversar al lui Băsescu, Antonescu pare să-și fi propus să joace după regulile stabilite de acesta, pe care însă nu reușește să le respecte. Dacă tot adoptă stilul smucit și hachițele actualului președinte, de ce să nu-i răspundă cu aceeași monedă până la capăt. Adică să fie imprevizibil. Chiar dacă a plecat de la discursul care a punctat jurământul Ramonei Mănescu, să fi rupt ușa acum, la jurâmântul lui Andrei Gerea. Până una alta și în concluzie, deocamdată n-a făcut decât exact ce l-a condiționat Băsescu să facă: președintele nu l-a chemat, în consecință el nu s-a dus...