Relu Fenechiu – să nu avem taxe până România nu este ca Monte Carlo

Cota unică, atât de iubită de PNL, nu a reuşit până la acest moment să aibă efectele scontate, dar liderii partidului au continuat să o susţină până în pânzele albe.

Din ciclul “Cât de rău ar fi să trecem la impozitul progresiv”, cea mai spumoasă declaraţie de peste weekend i-a aparţinut liberalului Relu Fenechiu. Fostul ministru al Transporturilor a afirmat că "putem discuta în Monte Carlo despre taxarea bogaţilor. În România trebuie să creăm bogaţi. Să încurajăm oamenii bogaţi să vină în România".

În primul rând, declaraţia liberalului -Transformator este aberantă, deoarece în Monte Carlo chiar nu poţi vorbi de taxarea bogaţilor, din moment ce atragerea oamenilor cu bani a reprezentat strategia prin care micul principat şi-a asigurat bunăstarea întotdeauna. Dacă Monaco-ul nu devenea un paradis fiscal, atunci locuitorii din Monte Carlo nu se puteau bucura nivelul de trai crescut din prezent. În schimb, tocmai întinderea mică şi populaţia redusă le-a permis conducătorilor principatului să se decidă asupra unei direcţii de dezvoltare, direcţie care a implicat taxe personale mici şi cazinouri multe.

A compara Monaco-ul cu România e ca şi cum ai compara merele cu perele. În afară de Elveţia, care oricum funcţionează mai degrabă ca o alianţă de comunităţi locale decât ca un stat unitar, nicio altă ţară din Europa considerată paradis fiscal nu are o întindere mai mare de câţiva zeci de kilometrii pătraţi şi mai mult câteva mii de locuitori. Dacă nu mă credeţi, căutaţi într-un atlas Luxemburgul, Andorra, Gibraltarul şi, desigur, principatul monegasc.

În schimb, statele europene mari au toate scheme progresive de impozitare, ce-i drept dublate şi de sisteme de deduceri fiscale menite să încurajeze investiţiile. O astfel de gândire este logică, din moment ce majoritatea ţărilor din Europa, ca parte a strategiei lor de dezvoltare, oferă cetăţenilor un nivel mai ridicat de bunuri precum educaţia şi sănătata publică. De unde iau resursele pentru aceste sisteme? Desigur, din impozitele progresive pe care Fenechiu le recomandă celor din Monte Carlo. Este vorba de două modele de dezvoltare diferite, dintre care România nu a ales clar pe niciunul, dovada cea mai bună fiind modul în care tranziţia autohtonă pare să se prelungească la infinit.