Remus Cernea, la extreme se răspunde cu extreme

Era previzibilă reacția vehementă a minerilor pro-exploatare, sătui deopotrivă de sărăcie și de implicarea împotriva proiectului a unor organizații și cercuri de interese de care nu au auzit și care au prea puțin în comun cu viața lor de zi cu zi. ONG-urile ecologiste, preocupate să ”coloreze” occidental protestul din Capitală, au neglijat complet comunicarea cu aceștia, pe limba și pe înțelesul lor.

Puținele mesaje care au ajuns la ei, trunchiate uneori, denaturate alteori din cauza discrepanțelor culturale, au sunat în urechii minerilor și ale familiilor acestora în cel mai bun caz ca o provocare. Ar fi ridicol dacă nu de-a dreptul periculos să-i spui unui om, care și-a petrecut mare parte din viață câștigându-și pâinea de zi cu zi prin muncă fizică grea, că ar putea să culeagă în contrapartidă fructe de pădure.

Cam la acest nivel au înțeles ecologiștii de ocazie să rezolve problema în zonă, iar comunicarea cu localnicii interesați de rezolvări concrete și locuri de muncă a fost cvasi-nulă. Astfel se justifică de ce protestatarii ce vor pornirea exploatării miniere sunt atât de porniți. Din tot ce s-a întâmplat până acum ei au înțeles că dacă nu pot fi mai mulți decât cei care au ieșit împotriva proiectului, prin orașe de aiurea, atunci vor trebui să compenseze printr-un protest și o gălăgie cel puțin echivalente. Nu este nimic surprinzător în această cursă pornită între cele două proteste.

Problema reală este că, așa cum cei din Piața Universității au rejectat, uneori violent, persoanele sau politicienii care au încercat să abordeze frontal protestul și minerii au izbucnit excedați de apariția insolită a deputatului Remus Cernea. Așa cum au comentat la toate televiziunile, cu promptitudine și consens neobișnuit, marea majoritate a analiștilor, Remus Cernea nu face parte din delegația parlamentară și, practic, nu avea nicio cădere să se afle în zonă.