Respingerea bugetului de către președinte – un abuz și un atac la români

Discuțiile de zilele acestea din zona puterii privind bugetul pe 2014 indică un puternic consens în interiorul USL pe diferitele alocări pentru 2014 și arată că aprobarea sa de către Parlament este mai degrabă o chestiune de timp. Proiectul de buget pe 2014, însă, mai are de trecut un test extrem de dificil, care nu ține neapărat de viabilitatea sa, ci ma degrabă de considerente de ordin politic: promulgarea de către președinte.

Traian Băsescu a avertizat deja că dacă proiectul de buget rămâne în forma actuală, îl va trimite înapoi. Președintele a invocat acciza la benzină pentru a-și justifica poziția, însă aceasta nu are nicio legătură cu bugetul pe 2014, acciza suplimentară de 7 eurocenți fiind prevăzută în Codul Fiscal și nu în buget. Traian Băsescu a mai vorbit despre creșterile de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care sunt prea mari, în opinia sa. Victor Ponta a explicat, însă, că este nevoie de mai mulți bani la MDRAP deoarece România și-a asumat, prin Tratatul de Aderare la UE – semnat chiar de Traian Băsescu – ca până la 31 decembrie 2015, 80% din populația țării să fie conectată la apă și 77% să fie conectată la stații de epurare. Dacă nu sunt asigurați banii care să acopere aceste investiții obligatorii, de la 1 ianuarie 2016 vor începe să vină penalități dureroase pentru țară, de sute de mii de euro.

Însă chiar și fără aceste două contraargumente aduse președintelui, separarea puterilor în stat îl obligă pe Băsescu să promulge legea bugetului, atât timp cât nu sunt încălcate proceduri sau identificate nelegalități. Președintele nu poate uzurpa funcția de șef al Guvernului prin trasarea direcțiilor bugetului pe anul viitor – o sarcină eminamente a Executivului – și, chiar mai grav decât atât, prin blocarea acțiunilor Guvernului pe considerente strict politice.

Deși nu este sarcina sa, președintele poate apărea oricât îi permite programul la televiziuni serviabile pentru a critica ceea ce consideră el că este incorect în proiectul de buget. Însă a merge atât de departe până a bloca acțiunile Guvernului pe acest subiect ar însemna un abuz fără margini.

Concret: care sunt consecințele nepromulgării bugetului

Dacă Traian Băsescu va alege să meargă până la capăt în acest război politic prin respingerea proiectului de buget, acesta va da o lovitură extrem de dură nu reprezentanților USL sau lui Victor Ponta, ci marii majorități a românilor. Cum? În primul rând, prin blocarea legii bugetului pe 2014 vor fi blocate automat și lucrurile bune pe care le asigură.

Respingerea bugetului ar însemna să nu se mai poată acorda majorarea pensiilor cu 3,76%, să nu mai crească salariul minim și venitul minim garantat, să nu mai poată fi suplimentate veniturile medicilor rezidenți cu 670 de lei pe lună. Ar însemna, de asemenea, că nu se vor putea crește salariile medicilor debutanți cu 10% și că nu vor putea fi plătite titlurile executorii pentru drepturi salariale obținute în instanță de personalul bugetar.

Dar trimiterea bugetului înapoi de către Băsescu nu ar avea implicații numai asupra veniturilor. Un blocaj ar însemna, în același timp, imposibilitatea de a majora cheltuielile pentru cofinanțarea fondurilor europene și, deci, incapacitatea de a crește gradul de absorbție. În plus, încăpățânarea lui Băsescu ar aduce și pagube infrastructurii, deoarece niciun obiectiv nou de investiții nu ar putea fi început (un exemplu foarte bun este tronsonul de autostradă Comarnic – Brașov, bugetat în 2014 cu mai mult de jumătate de miliard de euro).

Nu în ultimul rând, respingerea proiectului de buget ar adauge daune majore României în ceea ce privește percepția mediului extern și relația cu partenerii internaționali. Fiind vorba despre un proces discutat și convenit cu FMI, un eventual blocaj s-ar traduce prin apariția riscului de întrerupere a acordului cu Fondul Monetar și Comisia Europeană, ceea ce ar duce în mod direct la pierderea a 1,7 miliarde de lei anul viitor. Suma provine din creșterea gradului de cofinanțare pe care România ar trebui să o suporte de la buget: de la 5% - rata prevăzută cu acord - la 15%, în lipsa unui acord. Întreruperea acordului cu FMI ar aduce, cel mai probabil, și dobânzi mai mari pentru România pe piețele internaționale, distrugând astfel un lung efort de credibilizare a țării noastre din punct de vedere financiar.

Toate aceste consecințe extrem de grave arată că singurul „avantaj” pe care l-ar aduce respingerea bugetului ar fi satisfacerea orgoliului personal al lui Traian Băsescu, care, după cum se comportă, pare că nu suportă să nu mai aibă frâiele guvernării în mână, lucru care îi permitea, pe vremea mult-regretatului Boc, să aloce bani după bunul său plac și să se asigure că nu cumva bugetul Administrației Prezidențiale este redus.