Reţeaua SECRETĂ de sub pământ care conectează mai multe CONTINENTE

Până şi pe hărţile militare, profunzimea lui nu este clar stabilită, fiind doar aproximată între 150 şi 200 de metri. Lacul apare menţionat şi în scrierile poetului rus Alexandr Blok, în care un pădurar din zona povesteşte că această apă este legată prin canale tainice cu marile oceane ale planetei.
Legenda spune că pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au făcut descoperiri misterioase ale unor epave de mult dispărute în vâltoarea oceanelor. În anul 2003, la suprafaţa apei a apărut, nu se ştie de unde, o vestă de salvare, cu însemnele marinei militare americane. După cercetările realizate de autorităţile locale, s-a constatat că vesta aparţinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugătorul USS Cole. În octombrie 2000, în portul Aden , din Yemen, s-a declanşat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. În urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat dispărut, iar trupul sau nu a fost găsit niciodată. Dar cum a putut ajunge după trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian într-un lăcuşor pierdut din Rusia Centrală, la 4000 de kilometri distanţă?! Care a fost traseul ei?

Oare legendele lacului fără fund sunt reale? Oare există asemenea căi subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei? Tunelurile subterane şi peşterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atenţia atât a oamenilor de ştiinţă, cât şi pe a celor pasionaţi de mistere. Poate pentru că în întuneric se ascund enigme de nepătruns sau pentru simplul fapt că acestea se deschid şi acced către centrul pământului. Pe această temă s-au scris o mulţime de cărţi şi povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au îmbogăţit şi mai mult imaginaţia oamenilor.

Tunelurile de sub marile piramide din Egipt

Cert este că acestea există peste tot în lume, fie că vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane săpate dedesubtul Mexicului. Arheologii şi oamenii de ştiinţă au început să îşi pună tot mai des întrebarea dacă nu cumva aceste reţele subterane au fost cândva conectate între ele. Lungimea lor nu a putut fi determinată precis, pierzându-se într-un nesfârşit labirint în interiorul pământului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul că ele au fost construite în aceeaşi perioadă. Şi totuşi: când şi cine le-a creat şi în ce scop?În regiunea Volgograd din Rusia există un lanţ muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, începând cu anul 1997, a fost studiat în detaliu de organizaţia “Kosmopoisk” (Cercetaşii Cosmosului). Aici a fost depistata şi cartografiata o reţea extinsă de tuneluri, cercetată pe o distanţă de zeci de kilometri.

Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 până la 20 de metri şi, pe măsură ce se apropie de creastă muntelui, se lărgesc tot mai mult, ajungând până la 120 de metri, transformându-se sub munte într-o sală imensă. De aici, se ramifica alte trei tuneluri în diferite unghiuri. În Uniunea Sovietică, la începutul anilor ’50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de miniştri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Strâmtoarea Tătara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin şi care leagă Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. În condiţiile declanşării războiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate în Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevăzut cu cale ferată, între insula Sahalin şi Rusia.

Tunelul fusese trasat şi construit ţinând cont de geologia dificilă a solului de sub fundul apelor. Pereţii săi erau foarte netezi, acoperiţi cu un material care semăna a lavă vulcanică. Toţi cercetătorii ruşi au fost însă de acord că acel material nu era unul creat de natură. În urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia că asupra pereţilor se acţionase simultan termic şi mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crustă, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenţă. Conform afirmaţiilor doctorului Berman, nici măcar tehnologia modernă nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodată, ea a amintit despre găsirea unor obiecte stranii în tunel, a unor mecanisme de neînţeles, instrumente şi echipamente necunoscute, şi chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat după abandonarea acestui gigantic şi ambiţios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care în decursul deceniilor “s-au pierdut”.

Oraş subteran sub Marele Canion

Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, în timpul expediţiei sale în Marele Canion, a făcut o descoperire uluitoare: un întreg oraş subteran, cu o reţea de tuneluri, în care s-au găsit dovezi ce indică faptul că civilizaţiile antice au migrat în America din Orient prin aceste căi subpământene. Cercetătorul a demonstrat, aparent convingător, că populaţia care locuia în aceste caverne misterioase, adânc săpate în stâncă, era de origine orientală, posibil din Egipt. În publicaţie se relatează că echipa coordonată de Kincaid a descoperit o cameră gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, “ca spiţele unei roţi”.

Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce în direcţia unui întreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Şarpelui cu Pene din Mexic. Oraşul Teotihuacan a fost construit de o populaţie relativ puţin cunoscută, care a atins apogeul între anii 100 i.Chr şi 750 d.Chr. Templul a fost ridicat între anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, oraşul a fost abandonat până la venirea în zona a populaţiilor aztece, în 1300 d.Chr. Aceştia din urmă au dat şi denumirea de Teotihuacan , care semnifica “locul unde oamenii devin zei”.

În zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei şi Slovaciei, se întind Carpaţii Beskizi. La graniţa dintre Polonia şi Slovacia, se află cea mai înaltă culme, Babia ( Babia Gora ), cu o altitudine de 1725 m. În folclorul celor două popoare există multe legende legate de acest vârf. Se spune că locuitorii zonei păstrează secretă existenţa unui tunel sub munte. În urmă cu câţiva ani, într-un ziar local polonez, a apărut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski.

El a povestit că, în anii ’60, tatăl său i-a dezvăluit taina munţilor. Au plecat împreună din sat către ” regina Babia” şi, ajungând la o înălţime de aproximativ 600 de metri, tatăl lui s-a oprit şi i-a spus că acolo va vedea o altă lume, va afla un secret care este transmis din generaţie în generaţie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stâncă şi dedesubtul ei Stanislaw a văzut un puţ cu o deschidere largă, ce ducea către miezul pământului. “Pereţii erau netezi şi lucioşi, de parcă ar fi fost acoperiţi cu sticlă. Tata a aruncat o frânghie şi am început coborârea. În interior, în mod straniu, aerul era uscat. Am coborât câţiva metri până am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat călătoria prin tunelul uşor înclinat către interiorul pământului, până la o sală spaţioasă, cu o formă ovală. De acolo plecau mai multe tuneluri, în toate direcţiile. Tata mi-a spus că, urmând traseul lor, de aici se poate ajunge în alte ţări şi chiar pe alte continente. Tunelurile din stânga duc în Germania şi mai departe, în Anglia, până în America, iar cele din dreapta se întind prin Rusia şi apoi prin China şi Japonia, tot până în America, unde se înnoadă iarăşi cu tunelul din stânga”.

“Multe dintre ele s-au prăbuşit, altele nici măcar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucrăm la o hartă prin care să reprezentăm reţeaua. Însă, deocamdată totul este aproximativ, deoarece nu avem informaţii complete şi nu au fost studiate Africa, India şi Australia “, declară P. Mirosnicenko, unul dintre cercetătorii LSP. Potrivit afirmaţiilor sale, se crede că aceste tuneluri au fost create de civilizaţii străvechi sau de alte civilizaţii necunoscute pentru a se putea refugia în caz de catastrofe naturale. În mod ciclic, planeta noastră este lovită de fel de fel de calamităţi naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, erupţii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, aşa cum s-a întâmplat acum aproximativ 65 de milioane de ani când, în urma impactului cu un asteroid, au dispărut dinozaurii şi majoritatea vieţuitoarelor planetei.

Sursă: efemeride.ro