Riposta serviciilor: Cum demontează SIE argumentaţia preşedintelui - Victor Ponta ofiţer acoperit

Traian Băsescu tocmai a primit o lovitură de baros de la unul dintre cei mai de suflet colaboratori ai săi: „serviciile”. O ghioagă serioasă, aşa, ca-ntre bărbaţi.

Trăsnetul a venit nu de la politicieni, nu de la cel dezbrăcat (din contră, Victor Ponta, pătruns de fiorul sărbătoririi Sfintei Parascheva, a mărturisit creştineşte că el se va ruga pentru sufletul rătăcit şi „tulburat” al preşedintelui), ci de la Serviciul de Informaţii Externe – o prezenţă la fel de eterică şi misterioasă ca sfinţii din cer. Cu atât mai concludent.

SIE a demontat pas cu pas argumentaţia preşedintelui, fără a spune însă negru pe alb că Victor Ponta nu a fost ofiţer al serviciului. Sau că a fost. SIE a spus doar că legea nu-i permite să facă public dacă cineva a fost, este, nu a fost sau nu este ofiţer acoperit. Silenzio stampa.

Acest lucru era de aşteptat, nici preşedintele nu a venit cu o listă de spioni cu numele blurate şi doar cel al lui Ponta lăsat la vedere. Traian Băsescu a făcut doar o aşa-zisă demonstraţie indirectă, legând câteva contexte separate, din care reiese, hocus-pocus, că Victor Ponta a fost ofiţer SIE între 1997 şi 2001. Aţi văzut emisiunea probabil, nu reiau în amănunt.

Argumentele lui Traian Băsescu

Argumentaţia lui Traian Băsescu este, în linii mari, următoarea: traseul profesional al lui Victor Ponta a cunoscut, la începutul carierei sale, un salt asemănător celui al omului pe Lună: din postul de procuror de judecătorie a ajuns direct procuror la Parchetul General, fără să urce etajele dintre aceste funcţii, ci direct cu liftul comandat de miniştri de Justiţie şi alţi oameni importanţi din stat. Concluzia: nu putea avea un astfel de parcurs decât dacă era recrutat de servicii. Însă acest lucru venea în conflict direct cu Constituţia, care nu-i permite unui magistrat să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia celei de profesor.

Ca să-şi betoneze demonstraţia, preşedintele a mai prezentat două hotărâri de guvern, emise la distanţă de 11 ani una de alta.

2002: hotărâre de guvern (cu caracter militar, deci secretă şi nepublicată în Monitorul Oficial), emisă de guvernul Năstase, care stabileşte, printre altele, că informaţiile privind personalul SIE au caracter secret.

2013: o nouă hotărâre (publică de data asta, apărută în Monitorul Oficial), emisă de guvernul Ponta, o abrogă pe cea veche şi updatează categoriile de informaţii secrete. Acum nu mai vorbim de personalul SIE, ci de „personalul din domeniul activităţii informative, chiar şi după încetarea, în orice mod, a raporturilor de muncă sau de serviciu”.

Aha, te-am prins, spion mic şi perfid! Deci Ponta, beneficiind de concursul interesat al şefului SIE, Teodor Meleşcanu, şi-a făcut singur un HG prin care îşi trece la secret activitatea de fost spion. Şi fără să treacă hotărârea prin CSAT, adică şuntând instituţiile fundamentale ale statului şi comiţând puţină trădare! (Nu mai scriu aici de expresia de martor al minunii de la Fatima de pe figura moderatorului Rareş Bogdan, care nu numai că nu a pus un singur semn de întrebare, dar a mai şi citit tot ce i-a subliniat preşedintele, cu sârguinţa unei secretare ambiţioase).

Nota de fundamentare

Era normal ca o astfel de dezvăluire să stârnească valuri mari în presa şi politica românească. Au luat-o cu toţii, unii de cu noaptea, la despicat firu-n patru. Brusc, unele lucruri căpătau sens, altele ieşeau la lumină. Până când a apărut prima reacţie a Serviciului de Informaţii Externe, la solicitarea unei redacţii.

Semne de întrebare se ridicau chiar de la simpla lectură a notei de fundamentare pentru HG 223/2013, cea prin care Ponta şi-ar fi acoperit urmele.

PUTEŢI CITI AICI NOTA DE FUNDAMENTARE PENTRU HG 223/2013

În deschiderea notei, se arată că în cei 11 ani scurşi de la emiterea HG 1.209/2002 (pentru aprobarea Listei cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat din domeniul de activitate al SIE), lucrurile au evoluat şi se impune un upgrade. Mai mult, în timp s-au descoperit chiar şi nişte vulnerabilităţi cauzate de forma veche a hotărârii şi aşa mai departe, deci să modificăm hotărârea. Dar ce bază poţi să pui într-un act semnat de Meleşcanu (era director SIE), cu dedicaţie pentru Ponta?

Ei, iată că azi a ieşit la rampă şi SIE, instituţie care nu mai are legătură cu Teodor Meleşcanu, care a renunţat la şefia spionilor pentru a participa la alegerile prezidenţiale. În mare, SIE reia argumentele din nota de fundamentare pentru HG 223/2013, doar că mai apăsat şi mai amănunţit.

Argumentele SIE

În comunicat, SIE vorbeşte tot de vulnerabilităţi izvorâte din forma secretă a vechii hotărâri din 2002: „Caracterul militar al HG nr. 1209/2002 a relevat în timp o serie de vulnerabilităţi în asigurarea protecţiei sediilor, categoriilor de activităţi şi a personalului instituţiei, generate de inopozabilitatea faţă de terţi a actului normativ, fapt care a permis ca unele cadre, sedii, structuri şi tipuri de activităţi ce se desfăşoară în/de către acestea să fie deconspirate fără ca instituţiile abilitate, în speţă Parchetul, să aibă posibilitatea legală de a întreprinde măsurile procedurale ce se impuneau la sesizarea SIE”.

Cu alte cuvinte, agenţi şi sedii secrete ale SIE au fost deconspirate fără ca parchetul să poată fi sesizat – cum demonstrezi că un sediu e secret şi s-a încălcat legea prin deconspirarea lui dacă legea care îl face secret e secretă? Faci legea publică.

SIE mai are un argument pentru care hotărârea de guvern poate fi publică: nivelele de clasificare a informaţiilor (secret de stat, secret de serviciu etc.) sunt descrise şi enumerate într-o lege cu caracter public, Legea nr. 182/2002, deci unde e secretul?

În continuare, SIE afirmă că HG 223 a urmat tot procesul legislativ, a primit avizele necesare şi a fost aprobată în şedinţă de guvern. Totuşi, aici, ne putem întreba de ce HG 223/2013 nu apare pe lista actelor incluse pe ordinea de zi a şedinţei de guvern din 30 arpilie 2013. Pe de altă parte, nota de fundamentare se găseşte pe site-ul guvernului, deci nu reiese neapărat intenţia de a o ascunde.

SIE îl contrazice din nou pe preşedinte şi arată că HG 223 nu avea nevoie de aprobarea în CSAT, cum nici vechea formă a hotărârii nu a fost aprobată în CSAT (deşi avea caracter militar). “De altfel, din datele pe care le deținem, NICIO HOTĂRÂRE A GUVERNULUI AVÂND CA OBIECT DE REGLEMENTARE LISTE CUPRINZÂND INFORMAȚIILE SECRETE DE STAT ALE celorlalte autorități şi instituții publice care gestionează asemena informații NU A FOST SUPUSĂ AVIZULUI CSAT”, se arată în comunicatul SIE.

Extinderea categoriilor de personal protejat de secret şi la nivelul foştilor agenţi nu este extindere, ci restrângere, argumentează mai departe SIE. Or, în asta consta toată demonstraţia preşedintelui: că HG 223 a lărgit categoria ofiţerilor acoperiţi cu identitate protejată şi la foştii agenţi, care îl includ şi pe Victor Ponta (premierul a fost agent SIE, dar nu mai este acum, a spus preşedintele).

SIE contrazice acest lucru. În veche formă a hotărârii, informaţiile privind personalul SIE erau secrete. Or, spune instituţia, asta îi includea pe toţi, chiar şi personalul tehnic-administrativ, probabil şi femeile de serviciu erau acoperite. În forma din 2013 s-a recurs la formula „personalul din domeniul activităţii informative, CHIAR ŞI DUPĂ ÎNCETAREA, ÎN ORICE MOD, A RAPORTURILOR DE MUNCĂ SAU SERVICIU” (Anexa, punctul C 4). Adică doar cei care au legătură directă cu activitatea de informaţii au identitatea protejată, nu şi personalul tehnic.

Completarea “chiar şi după încetarea raoporturilor de muncă” este redundantă, ea se aplica oricum, şi fără să fie trecută în HG 223. Conform HG 585/2002, pentru informaţiile clasificate SECRET termenul de clasificare este de 30 de ani, adică nu pot fi dezvăluite mai repede de acest interval. În cazul în care Victor Ponta ar fi fost agent SIE până în 2001, nu ne putem aştepta la o confirmare oficială mai devreme de 2031.

În încheiere, SIE mai precizează că, pe forma veche a hotărârii din 2002, în 10 ani au fost deconspiraţi 70 de ofiţeri operativi, ceea ce a produs probabil prejudicii imense instituţiei şi, de ce nu, siguranţei naţionale.

Concluzia?

Ce-ar mai fi de spus? Până la urmă, şi Traian Băsescu a spus că nu va veni cu liste, pentru că nu-i dă voie legea, ci cu documente şi argumente care ne vor convinge că printre candidaţii la preşedinţie este un fost agent acoperit. Argumentele lui, demonstrează acum SIE, sunt false, scoase din context, greşit interpretate, cum vreţi voi. Adică cum e mai prost pentru un preşedinte care şi-a făcut mereu un titlu de glorie din faptul că este cel mai bine informat om din ţară. Sau a făcut intenţionat interpretări forţate, ca să-i iasă pasienţa, mizând pe discreţia unui serviciu secret. Oricare din variante ar fi, iese prost pentru Traian Băsescu. Pe de altă parte, SIE a mai spus că nu va confirma/infirma dacă Victor Ponta a fost sau nu agent acoperit. Deci n-o să ştim prea curând dacă preşedintele a avut dreptate şi n-a ştiut să ne spună povestea.

Şi-atunci, unde suntem? Tot acolo. În faţa unui preşedinte guraliv, pus pe scandal, care pentru a mia oară a demonstrat că este în stare să atace instituţii ale statului, aceleaşi pe care le laudă, pentru scopurile sale intime. Că separaţia puterilor şi alte principii de bază ale democraţiei sunt sfinte, dar se aplică altora, nu lui. Pe de altă parte, găsim şi o mică satisfacţie în faptul că instituţiile statului s-au întărit. Destul de mult încât să riposteze. Ironic, e şi meritul preşedintelui.