Robert Turcescu despre Dan Voiculescu: Este un căcăcios

Decizia judecătorilor a stârnit diverse reacţii printre politicieni şi jurnalişti, printre ei şi Robert Turcescu, care a scris opinia sa pe blog despre condamnarea patronului Antenelor.

Redăm integral conţinutul mesajului:

O declaratie de azi a lui Dan Voiculescu, nascut pe 25 septembrie 1946:

“Se schimba modul de viata, conditiile de viata. Eu am un mare noroc: pana la 34 de ani am trait cu sotia si doi copii intr-o camera si toaleta era afara, in curte. Daca am trait asa, nu cred ca conditiile din inchisoare pot fi mai rele. Toaleta am inteles ca e inauntru, conditiile nu sunt de natura sa ma sperie. Inteleg ca vom fi doi-trei camarazi“.

Cititi inca o data faza cu cei 34 de ani si cu toaleta din curte, apoi facem impreuna urmatorul calcul: 1946 + 34 = 1980, deci “drama locativa” a lui Voiculescu a durat pina prin anii ’80. Prima sotie a lui Dan Voiculescu a fost Zsófia Égető, de origine maghiara, nascuta din parinti originari din judetul Covasna, care s-au mutat la Bucuresti la începutul anilor 1940. Égető Zsófia s-a nascut în 1948, a urmat cursurile Academiei de Stiinte Economice (ASE), unde era student si Dan Voiculescu. Dan Voiculescu si Egeto s-au căsătorit la începutul anilor 1970. La începutul anilor 2000, după 30 ani de căsnicie, Dan Voiculescu a ramas văduv, dar cu doi copii, doua fete, Corina si Camelia, care au acum 40, respectiv 38 de ani.

Daca Dan Voiculescu sustine ca a locuit pina la 34 de ani intr-o camera dintr-o casa cu toaleta la curte, asta nu se putea intimpla decit intr-o singura situatie: aceea in care, desi casatorit,  n-a avut alta solutie decit sa stea in aceeasi casa cu parintii. Si, cu siguranta, asa s-a intimplat. Dar nu pentru foarte mult timp. Iar aici lucram cu materialul clientului: reproduc mai jos un pasaj generos din cartea “Adevarul despre Crescent”, scrisa de insusi Dan Voiculescu acum multi ani cind nu se gindea, probabil, ca-si va aduce vreodata aminte de toaleta din fundul curtii in astfel de circumstante:

“In orice caz, avintul revolutionar era mare in perioada respectiva (primele zile ale anului 1990- n.m.). Spre exemplu, prin luna ianuarie trebuia sa ma mut intr-un bloc din Kiseleff, populat de nomenclaturisti. Paliti peste noapte de un val de disidenta “post faestum, unii dintre acestia, familia D., m-au impiedicat sa-mi ocup apartamentul pe motiv ca “nu primesc securisti in bloc”. Dragutii de ei, nu acceptau sa fie vecini cu oricine! Cu fosti membri in CC da, cu fosti ministri da, cu fosti ambasadori da, dar cu fosti securisti- cum ma etichetasera, din senin si fara noima- nu!

De fapt, cum am ajuns sa locuiesc intr-un loc atit de simandicos? Prin ’80 casa copilariei mele din bariera Vergului a cazut prada demolarii. Cit a mai plins tata ca i se darima casa! Atunci mi “s-a dat” (ca sa folosim terminologia epocii) un apartament de trei camere in Sos. Iancului, iar tatii i s-a dat o garsoniera. Dupa un timp oarecare am gasit un schimb de locuinta cu o casa la curte in strada Sfintul Stefan. La un moment dat, casa a trezit interesul Gospodariei de Partid, care a considerat ca ar putea fi amenajata pentru inchiriere pe valuta. Sigur ca nici eu nu m-am lasat ca un bagaj fara sa negociez. Tratativele devenisera specialitatea mea. Asa se face ca in prag de Revolutie, Gospodaria de Partid mi-a luat casa cu curte din str. Sf. Stefan si m-a mutat din nou la bloc, dar, e drept, la unul din blocurile de linga Arcul de Triumf“.

Asta zice Voiculescu: ba trei camere la bloc (WC in casa sigur!), ba casa cu curte(unde daca aia de la Gospodaria de Partid voiau s-o inchirieze pe valuta e greu de crezut ca avea WC in curte!), ba apartament pe Kiseleff (iar greu de crezut ca familia Voiculescu mergea sa-si faca nevoile sub Arcul de Triumf!). Prin deductie logica, singura casa cu toaleta in curte in care a stat Voiculescu “pina la 34 de ani” nu poate fi decit casa parinteasca! Dar acum apar alte doua probleme:

1- de ce plingea Voiculescu al batrin dupa casuta lui cind i-a demolat-o Ceausescudaca era o biata chitimie cu cacastoarea in fundul curtii in care se inghesuiau vreo sase suflete-  Voiculestii ai batrini, aia tineri si copiii lor?

2- cum dracu’ sa-l crezi pe Voiculescu cind zice ca s-a usurat la gardul din spatele casei pina la 34 de ani, cita vreme tac-su’ era INSTALATOR!

Da, Voiculescu al batrin era instalator, o scrie chiar Dan Voiculescu in aceeasi carte:

” Tata era instalator, fiul unui grefier, provenit din mediul rural. Mi-aduc aminte ca mai tirziu cind eram la facultate, intr-un mediu populat de copii de ministri, de securisti (!!!!!- n.m) samd- numai “crema” dupa criteriile epocii- ma simteam epatat si stingher datorita originii mele umile. Intr-o zi am si rabufnit, reprosindu-i tatei- “Tata, tu de ce n-ai invatat, sa fii si tu mare!“. N-a reactionat, dar reprosul l-a macinat pentru ca peste doua- trei zile, mi-a spus: ” Tine minte vorba mea: n-or pica ei, boierii astia, pe mina mea, sa le repar instalatiile, si atunci sa vezi ce-i chinui eu pe ei!”.

Dincolo de profilul unui tata care isi educa fiul sa astepte momentul potrivit pentru a-si lua revansa sau alte interpretari psiho-cine stie cum despre cum a crescut Felix cu asa parinti, eu trag singura concluzie pe care o pot scrie ca jurnalist fara teama de a gresi: ca tac’su era un instalator execrabil cita vreme isi lasa familia sa locuiasca intr-o casa cu WC in fundul curtii! Sau, ar mai putea fi o ipoteza si in ea cred mult mai mult, aceea ca Voiculescu e si in episodul cu WC-ul din fundul curtii un mincinos de cea mai joasa speta, mai ales ca pare sa aiba memoria slaba.

Sa va mai spun in aceeasi carte Voiculescu vorbeste despre “gradina casei parintesti, un Eden de buzunar”, despre “craitele si bujorii mamei” ? Va spun, ca asa scrie, si va rog sa va inchipuiti ce Eden e ala in care, daca ne luam dupa spusele de azi ale lui Felix, venea din cind in cind un damf de rahat din fundul curtii!

Voiculescu minte asadar si in ziua in care merge la inchisoare. Il dau de gol propriilebiografii trucate, spoite, incercarile lui de ani de zile de a-si ascunde adevarata identitate: aceea de parvenit cu ajutorul Securitatii si, dupa ’89, cu ajutorul sistemului creat de fosta Securitate. Un cacacios care a trait intr-o permanenta minciuna despre el si despre altii, ridicind tot felul de latrine puturoase botezate pompos “afaceri de familie”, fie pe banii statului (ICA, Grivco si cite si mai cite), fie pe ignoranta unor semeni (Antenele, Jurnalul National etc).

Va mai retin atentia cu un ultim pasaj din cartea lui Dom’ Profesor. Un pasaj care ar trebui sa-i puna pe ginduri pe aia care spera ca, odata ajuns dupa gratii, Voiculescu o sa-si tina gura, refuzind sa-i traga dupa el in groapa. Faza de mai jos, cu Felix in prim-plan, se intimpla in ziua de 22 Decembrie 1989:

“Spre seara, impreuna cu bunul meu prieten, hocheist si el, Florian Gheorghe, nu inainte de a fi trecut in nefiinta o sticla cu whiskey, ne-am suit in masina si am plecat la Intercontinental sa ne continuam opera revolutionara. Am ajuns la un moment dat la baza cladirii Palatului, in coltul acestuia care se invecineaza cu Hotelul Athenee Palace. Pe neasteptate a inceput un tir sustinut dinspre Athenee Palace inspre Palat. Cu mult curaj, demnitate si simt al datoriei i-am spus atunci colegului: ” Florine, hai, uscheala ca nu-i de noi, pe aici ne ramin oasele daca n-o intindem repejor”.Si ne-am retras in zig-zag pina in fata hotelului Bucuresti unde ne-am urcat in masina incheind operatiile”.

Cum ziceam, un cacacios.

Citeşte şi: DAN VOICULESCU CONDAMNAT. Reacţia lui Victor Ponta