România familiei Băsescu, un şniţel cât toate ministerele

Aseară, la insistenţele producătoarei Tonomatului şi probabil întărâtat de vorbele-i năucitoare care inundaseră-n scris ecranul, a ţinut să lămurească de ce şi, mai ales, ce tăinuia el la telefon cu Laurenţiu Mironescu, la vremea aia secretar general al Ministerului de Interne. Constănţeni şi comandanţi de vas amândoi, oamenii discutau situaţia livrărilor de şniţele din piept de pui - prin dealer, bineînţeles, nu direct - de la fabrica lui Mircea Băsescu spre popota Academiei de Poliţie, absolut întâmplător aflată-n coordonarea secretarului general al Ministerului de Interne. De ce asta? Pentru că, dincolo de preţul imbatabil, sunt şi delicioase; ele, şniţelele. Le-a gustat Mironescu, om care a şi vizitat fabrica din port, zicea Băsescu al doilea...

Pe măsură ce dialogul avansa, stupefacţia punea stăpânire pe oamenii din platou. Pentru că se ajunsese, natural, odată cu detalierea conţinutului stenogramelor, la pârtia care trebuia făcută - întru creşterea volumului livrărilor, bănuiam noi, pentru continuarea curăţeniei bugetare, ziceau ei - şi prin alte ministere. Şi, pentru variaţie, la scopurile-n viaţă ale procurorilor DNA (confecţionarea de stenograme pentru uzul Antenei 3), la necesitatea arestării tuturor celor care ocolesc licitaţiile publice şi la casa pe care şi-a cumpărat-o Corneliu Dobriţoiu de la Ministerul Apărării Naţionale.

Finalul intervenţiei a fost apoteotic. Omul m-a sfătuit, pe un ton patern, să mă reorientez şi să-mi caut o meserie serioasă. Chestie la care mă cam gândeam şi eu, dar, dat fiind că n-am agonisit de-o fabrică de şniţele sau de îngheţată, momentan sunt în imposibilitatea de a o face. Aşa că n-am decât să aştept următoarele stenograme şi intervenţii telefonice ale lui Mircea Băsescu...