România îşi joacă soarta

La fotbal Naționala are darul de a ne ține cu sufletul la gură până în ultima secundă. Cu câteva excepţii, campania pentru Mondialul francez şi Europeanul din Olanda - Belgia, am obţinut calificarea, sau nu, în ultima confruntare. În grupa României, Olanda are deja biletele pentru Rio, miza rămasă o reprezintă barajul, locul secund, ocupat în prezent de Ungaria cu 14 puncte.

Pe locurile 3-4 sunt Turcia şi România cu câte 13 puncte. Astăzi şi marţi se dispută ultimele dueluri din această campanie şi din păcate stăm iarăşi la mâna rezultatelor. Lucrurile sunt simple - obligatoriu trebuie să câştigăm cu Andorra şi Estonia; maghiarii joacă pe Amsterdam Arena şi chiar dacă fotbalulul nu e matematică există o diferenţa certă de valoare în favoarea batavilor. Un alt argument pentru Portocala Mecanică, o cheie a ultimelor jocuri, îl reprezintă mult râvnitul statut de cap de serie la Mondialul brazilian, care-l pot avea atinge doar cu două victorii, atât astăzi cât şi marţi.

Obiectiv cântărind şansele, lupta pentru locul doi se va restrânge între noi şi turci, care deşi joacă în Estonia, o echipă destul de
arţăgoasă, are toate atuurile să învingă. Mergând mai departe pe raţionamentul lansat de mai mulţi gazetari sportivi, potrivit căruia la finalul ultimei runde între România şi Turcia este egalitate de puncte, golaverajul poate deveni decisiv. La acest capitol stăm rău comparativ cu echipa lui Terim, doar +1 faţă de +7. Să admitem că turcii bat la două goluri diferenţe la Tallin şi la un scor strâns pe olandezi, ar aduna +10, putem noi recupera un handicap de 9 goluri în două partide?

Dacă vrem să atingem acest target, locul prielnic este Estadi Comunal din Andorra la Vella. Avem toate motivele să le rupem plasa, am făcut-o şi în 2004, 5-1, în plus vom evolua pe o arenă care într-o proporţie importantă va fi ocupată de suporteri români. Andorra nu a înscris niciun gol în aceste preliminarii şi a primit până acum 24, pentru noi un fi ideal să marcăm cel puţin de şase ori şi să păstrăm trei goluri și pentru estonieni.

Recordul absolut al selecţionerului Piţurcă este de 7-0 cu Liechtstein, în 1998. Cârcotaşii spun că nu putem să comparăm actuala echipă cu Generaţia de Aur. Corect, până la un punct, trebuie însă subliniat că la vremea respectivă tricolorii nu jucau cu cuţitul la os. Ori cred că tocmai aici poate fi răspunsul legat de potenţa noastră în ofensivă. La fotbal este demonstrat că funcţionăm mai eficient în situaţii limită.

Tehnicianul român pare decis să schimbe complet strategia cu care ne obişnuise, nici nu are altă varianta. Victor Piţurcă mizează pe jucători de viteză, tehnici, care se descurcă bine pe spaţii mici, dar care au şi execuţie - Bucur, Maxim, Keşeru. Teoretic trebuie să recuperăm repede balonul, Bourceanu şi Lazăr ştiu să o facă, şi să-i suprindem pe margine unde Piţurcă a optat pentru doi fundaşi recunoscuţi pentru apetitul ofensiv - Măţel şi Latovlevici care vor crea superioritate. Andorra chiar dacă primeşte două sau trei goluri nu ştie dacat să se apere şi să rupă jocul, vom avea de muncit, însă sunt semnale clare că Piţurcă e hotărât să parieze totul pe calea atacului. Sigur vom da goluri.