România nu poate fără proiectul de la Roşia Montană

Şi nu doar datorită rezervelor de aur şi argint, a căror valoare, am putea adăuga, este în continuă creştere, şi care ar putea contribui în mod semnificativ la dezvoltarea economiei româneşti. La fel ca alte zone miniere neexploatate din ţară, Roşia Montantă reprezintă şi un „zăcământ” de resurse umane. În consecinţă, orice discuţie pe această temă trebuie să ia în calcul, înainte de orice, necesitatea unei soluţii imediate la lipsa locurilor de muncă din zonă.

Din acest punct de vedere, Roşia Montană Gold Corporation reprezintă o rezolvare rapidă şi satisfăcătoare a problemei. Investiţia în exploatarea auriferă ar revitaliza zona şi ar crea condiţii de dezvoltare pentru o comunitate care în prezent este total lipsită de oportunităţi. Faptul că această abordare ar putea părea emoţională nu trebuie să diminueze greutatea cu care atârnă în balanţă viitorul comunităţii miniere de la Roşia Montană. Oamenii care trăiesc în Roşia Montană merită mai mult decât o viaţă lipsită de alternative, iar redeschiderea minei ar putea oferi copiilor lor un viitor mai optimist.

Dar chiar dacă nu avem în vedere factorul uman, şi dintr-o perspectivă pragmatică, reluarea investiţiei de la Roşia Montană ar reprezenta un pas important în evoluţia economică a României. Mai mult, în actualul context global, în care preţul aurului este la un nivel foarte sus, cu perspective de a se menţine o bună perioadă, ignorarea resurselor uriaşe pe care le avem la îndemână pare a fi o nesăbuinţă. Chiar dacă nu privim forţa de muncă neexploatată din zonă ca pe o masă critică, nu putem ignora rezervele de aur şi de argint care aduce României beneficii economice directe estimate la peste 5,2 miliarde de dolari, în condiţiile în care Guvernul se străduieşte în prezent să identifice resurse financiare pentru a-şi finanţa proiectele. În plus, concernul canadian pune la dispoziţia României expertiza şi tehnologia necesare exploatării, dată fiind situaţia dezastruoasă a industriei miniere româneşti. În aceste condiţii, este evident că, din orice unghi de abordare, soluţia reprezentată de Roşia Montană Gold Corporation este una eficientă şi de nerefuzat. Cu alte cuvinte, dacă dăm cu piciorul şansei ivite acum de a exploata aurul de la Roşia Montană, s-ar putea ca, pe viitor să nu avem la dispoziţie mijloacele necesare pentru a-l extrage din munţi, nici dacă vom dori.

Aspectele de mediu, adesea invocate de adversarii proiectului, beneficiază de o atenţie sportită din partea autorităţilor care s-au asigurat că exploatarea aurului se va realiza cu respectarea strictă a normelor europene în vigoare. Iar dincolo de orice, pentru o prezentare onestă, micile dezavantaje de mediu vor fi compensate printr-un cumul de avantaje ce nu pot fi ignorate. Nu doar locuri de muncă pentru localnici, dar şi beneficii economice atât de necesare într-o perioadă post recesiune.

Totodată, pentru a face acest proiect şi mai rentabil din punct de vedere economic, Guvernul a elaborat un proiect de lege care prevede creşterea redevenţei pentru aur, platină şi argint, de la 4% la 6% din valoarea producţiei, statul român crescându-şi participaţia indirectă în proiectul Roşia Montană la 25%. În consecinţă, RMGC suplineşte lipsa de resurse financiare şi tehnologice a statului român, generând fonduri la bugetul general pe care România nu le-ar fi putut obţine altfel. Decizia finală va aparţine Legislativului care va evalua proiectul şi va decide dacă va da sau nu undă verde proiectului.