România, obligată de CEDO să plătească despăgubiri unor participanţi la marşul gay din iunie 2006

De asemenea, statul român este obligat la plata a 3.863,02 euro celor doi reclamanţi drept costuri de judecată şi cheltuieli aferente. 

Cei doi reclamanţi, M.C. şi A.C., sunt cetăţeni români născuţi în 1978 şi 1986 şi trăiesc în Bucureşti şi Curtea de Argeş. Cazul se referă la plângerea lor potrivit căreia au fost atacaţi atunci când se întorceau acasă după participarea la un marş gay şi ancheta ulterioară a fost inadecvată. 

Pe 3 iunie 2006, M.C. şi A.C. au participat la marşul gay anual de la Bucureşti. În drum spre casă, atunci când se aflau în metrou, ei au fost atacaţi de un grup format din şase bărbaţi tineri şi o femeie. Atacatorii i-au lovit cu pumnii şi le-au adresat injurii cu caracter homofob. 

Cei doi reclamanţi au suferit răni (zgârieturi, contuzii şi traume cranio-cerebrale minore). Ei au formulat imediat o plângere penală contra agresorilor, declarând că atacul a avut la bază orientarea lor sexuală şi consideră că atacatorii i-au identificat în timpul marşului şi ulterior i-au urmărit la metrou. 

Conform recomandării organizatorilor, M.C. şi A.C nu purtau semne vizibile care să indice că ar fi participat la marşul gay. În interval de câteva zile, cei doi au prezentat toate dovezile de care dispuneau, în special imagini surprinse de un fotograf în timpul atacului şi identificarea anumitor atacatori atât de către fotograf, cât şi de către M.C., primul dintre petenţi. 

În cele din urmă, în aprilie 2007 dosarul lor a fost alocat Poliţiei metroului. 

Un martor a fost audiat şi, întrucât se credea că unul dintre atacatori era membru al galeriei unui club de fotbal, poliţia a fost prezentă la 29 de meciuri şi a efectuat controale inopinate în staţiile de metrou. 

Totuşi, în 2011 poliţia a declarat că nu intenţionează să recurgă la o punere sub acuzare penală întrucât este imposibil să-i identifice pe autorii atacului, între timp faptele incriminate prescriindu-se. Procurorii au confirmat propunerea poliţiei şi, în august 2012, instanţa a respins plângerea petenţilor referitoare la decizia de a nu începe procedura de punere sub acuzare penală. 

Pe baza articolului 3 (interzicerea tratamentului degradant sau inuman) şi a articolului 14 (interzicerea discriminării) din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, petenţii au reclamat faptul că ancheta în cazul atacului contra lor a fost inadecvată şi au susţinut mai ales că autorităţile au ignorat faptul că infracţiunile în cauză au fost motivate de ură contra homosexualilor.