România plătește factura lăsată de prietenii lui Iohannis din PDL
Când s-a pricopsit PNL cu vedeta de Sibiu, Klaus Iohannis erau la modă asigurările ferme care excludeau orice alianță sau înțelegere cu PMP și Traian Băsescu sub umbrela mult-lăudată a reunificării dreptei.
De atunci și până în prezent a trecut ceva vreme, s-au petrecut ceva întâlniri secrete cu Băsescu pe la Vila Lac și cu consilierul acestuia, în Modrogan. Blatul politico-electoral între Iohannis și Băsescu a devenit atât de vizibil că aproape doare. Singurul element care mai lipsește în acest puzzle al concesiilor și alianțelor murdare este PMP, cu Udrea în frunte.
De ce nu s-a putut merge pe soluția clară și fermă a unei alianțe pe față? Liberalii puteau să anunțe că, din moment ce pactul de la baza USL a fost rupt, strategia de alianțe a liberalilor va fi reconsiderată. Problema gravă, care nu a permis o astfel de mutare o reprezintă resentimentul enorm cu care ripostează electoratul (da, acei 7,4 milioane de români despre care și azi trupa de zgomot și băsisme afirmă că nu există) față de orice asociere cu regimul Băsescu. Elena Udrea este o culme a toxicității politice, este pur și simplu radioactivă într-o măsură letală pentru oricine ar fi suficient de inconștient să se asocieze cu ea. Acest lucru este foarte bine știut, în cele mai înalte cercuri din PDL, PMP și chiar PNL. Tot acolo însă obediența față de Băsescu a rămas neatinsă, la cote jenante și foarte asemănătoare cu cele de dinainte de 2012. Nimeni nu îndrăznește să-i explice colericului căzut cloșcă în admirația blondei sale preferate, că treburile nu stau chiar așa de roz și că, practic, Elena Udrea reprezintă o non-soluție pentru tabăra dreptei.
Pentru Băsescu ilustra și geniala Udrea, ca și toată echipa de obedienți, care nu au suflat în fața lui, sunt cei mai buni, cei mai pricepuți și ca atare singurii care merită să rămână deținătorii puterii absolute, în stil băsist, cel puțin un mandat de acum încolo. Problema este că dezastrul guvernamental gestionat de echipa lui Boc, în care Udrea era piesa centrală, a lăsat urme scriptice, fapte și cifre care nu pot fi șterse, cu atât mai mult cu cât sunt legate sau urmărite de autoritățile europene care nu pot ascunde sub preș nereguli doar pe motiv că lui Băsescu i se umezește ochiul când zâmbește Udrea. Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, cel pe care Băsescu însuși îl insulta gratuit cu puțin timp în urmă, a avut ocazia să-i plătească jignirea colericului de la Cotroceni, în valuta forte a adevărului scriptic menționat anterior. Teodorovici a declarat, la Alba Iulia, că România plăteşte un miliard de euro corecţii financiare, o sumă pe care a numit-o fără nicio reșinere drept "preţul prostiei". Prețul îl plătim cu toții, deși le revine ”geniilor” guvernamentale în frunte cu Elena Udrea, pe care Băsescu îi laudă și în ziua de azi. Teodorescu a explicat în acest sens că România este penalizată cum alte țări nu au fost și nu vor fi vreodată pentru că "şi-a permis să pună în funcţii cheie persoane neavenite, în special în zona de achiziţii publice".
Aceștia sunt motivul pentru acolada politică a primarului cu bube adus de bun de la Sibiu la București și prezentat -până la momentul oportun, când va ceda locul în cursă- drept salvatorul dreptei. Dacă astfel de statistici și consemnări negre nu ar fi la tot pasul, riscând să izbucnească oricând la suprafață, Iohannis nu ar fi venit la București, pentru că Boc, Udrea și restul companiei băsiste nu ar fi avut nevoie de paravan. Aceștia sunt aliații lui Iohannis, oamenii pe care îi acoperă și pe modelul căror nu se jenează să promită orice și oricât, indiferent dacă ne permitem sau nu, dacă Români are posibilitatea să susțină financiar încă o tură de aventuri economice de dreapta.