ROMÂNIA TV: Povestea unui haiduc şi legenda comorii ascunse într-o peşteră din Dâmboviţa

Într-un sat din nord-vestul judeţului Dâmboviţa, la 39 de kilometri de Târgovişte, în Subcarpaţii de Curbură, la poalele munţilor Leaota, într-o zonă superbă de deal există încă vie legenda unui haiduc. Pe dealurile Bărbuleţului, în secolul al XIX – lea, se spune că a haiducit Radu lui Anghel, cel care lua de la bogaţi şi dădea săracilor. Radu lui Anghel, povestesc localnicii, ar fi avut mare încredere în oamenii de pe acele meleaguri. Tocmai de aceea, când era fugărit de poteră, se ascundea în pădurile din jurul satului, pe Cetăţea. Legenda spune că în vârful acestui deal de piatră, într-o zonă greu accesibilă, Radu lui Anghel şi-ar fi făcut ascunziş şi şi-ar fi îngropat comorile. Bătrânii din Bărbuleţu spun că în interiorul cetăţii este o camera cu pat şi sobă şi că intrarea în peşteră se făcea prin partea de nord, dar din păcate acum nu mai este accesibilă. Tot legenda spune că vestitul haiduc ar fi fost omorât de poteră cu "argint tăiat în patru".

De-a lungul timpului au fost voci care au spus că Radu lui Anghel a fost de fapt doar un tălhar şi că el dădea lovituri la conace boiereşti, acapara pămănturi şi astfel a devenit bogat. În plus, se spune că balada despre el a fost născocită de lăutari la comanda aşa-zisului haiduc, care avea o cărciumă şi le dăduse bani pentru a-i face o poveste bună de căntat.

De asemenea, se mai spune că după mai multe jafuri, el a încercat să se ascundă într-o mânăstire unde a ucis un preot. După această oribilă crimă, Radu a dat alte spargeri, iar după ce a bătut şi jefuit un judecător din Topoloveni, o poteră l-a prins şi l-a împuşcat. A reuşit să fugă la Cămpulung Muscel, dar, din cauza rănilor, a murit.

Haiduc, pentru unii, hoţ pentru alţii, Radu lui Anghel a rămas o legendă vie pentru munteni.

Radu Anghel s-a născut în anul 1827 în satul Greci-Boteşti, judeţul Dâmboviţa şi a murit în 1866.

Satul Bărbuleţu

Comuna Bărbuleţu, atestată la 4 ianuarie 1574, are o populaţie de 2.463 locuitori. Satul este situat în nord-vestul judeţului Dâmboviţa, la 39 Km de Târgovişte, în Subcarpaţii de Curbură, la poalele munţilor Leaota.

Numele de Bărbuleţu vine de la un locuitor cu numele de Barbu, cantor la biserica din localitate, care, împreună cu doi monarhi de la schitul Lăculete, ţineau slujbele religioase.

Vechimea comunei Bărbuleţu este cu mult mai mare decât o spun atestările documentare, găsindu-se urme ale unei aşezări dacice în punctul Cetătea, astăzi Cetăţuia.

Prima menţiune documentară este la 4 ianuarie 1574, când voievodul Alexandru Mircea dăruieste lui Neagoe şi feciorilor săi moşia Bărbuleţu, cumpărată de la Danciu a lui Zlate. Crucea de piatră de la Ghemeleu, din anul 1666, este o altă mărturie a vechimii comunei.

Cetătea sau Cetăţuia, atestat documentar în anul 1673, este o întăritură naturală care indică staţiuni preistorice sau foste aşezări fortificate existente în vremea stăpânirii romane. Tot tradiţia spune că "Omul Mort" este legat de faptul ca pe acest deal a murit un conducător local în luptele cu tătarii, iar la "Părul Pasii" a murit un mare conducător turc în luptele cu Mihai Viteazu.

La divanul ad-hoc din 1857 a participat din partea moşierilor locului Marin Muscal, din Bărbuleţu.

De asemenea, locuitorii din Bărbuleţu şi-au adus contribuţia de sânge la războiul de independenţă din 1877 – 1878, la războiul de întregire a patriei 1916 – 1918 şi la cel de-al II - lea Război Mondial, mărturie fiind numele eroilor scrise pe plăcile comemorative de pe cele două monumente istorice din centrul satului Bărbuleţu.