RomâniaTV: Alina Bica, despre arest: A trebuit să îmi spun de 300 de ori pe zi că sunt Alina Bica
Alina Bica rememorează, într-un interviu acordat în exclusivitate la România TV, momentele-cheie ale vieţii sale de coşmar din ultima jumătate de an.
Alina Bica a povestit, în exclusivitate pentru România TV, pas cu pas, tot ce s-a întâmplat cu viaţa ei din momentul în care a fost arestată în plină stradă, perioada pe care a petrecut-o în arest şi cum a reuşit să "nu-şi piardă capul" după gratii.
Marcată de perioada petrecută în detenţie, Alina Bica se bucură că nu a luat-o razna, dar nu poate uita momentele în care, conştientă fiind că este filată non-stop, ajunsese să trăiască într-un soi de clandestinitate chiar şi în propria casă.
Citește și: Alina Bica află vineri dacă scapă de arestul la domiciliu
"Nu cred că ceea ce mi s-a întâmplat, din perspectiva modului cum mi s-a întâmplat sau că am ajuns acolo, este cel mai rău lucru. Vă spun cu mâna pe suflet, văzând viaţa mea pe două planuri, nu cred că este cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat. Există şi lucruri mai rele decât astea. Cum ar fi să şuşoteşti la tine în casă. Şuşoteam. Acum nu mai şuşotesc. Cât eram şefa DIICOT-ului, nu o să mai fiu niciodată procuror, şuşoteam la mine în casă. Şi mai era o chestie simpatică: niciodată nu ieşeam dezbrăcată din baie, pentru că mi-era teamă că ajung de râsul lumii. Nu doresc să discut despre lucrurile acestea. Dar mă simt foarte bine acum, vă spun cu mâna pe suflet. După o lungă perioadă de timp, mă simt bine", a mai completat aceasta.
Presiunea psihică enormă: A trebuit să îmi spun, şi nu exagerez, de 300 de ori pe zi, că sunt Alina Bica
"Pe mine mă deranjează denumirea de "beciul domnesc" care i s-a dat arestului central. Mi se pare că râdem de un loc sinistru. Am văzut numeroase doamne fardate care utilizează expresia în mod frecvent. Mi se pare o provocare a sorţii şi nu doresc niciunei persoane să ajungă în locul cu pricina. Nu mi se pare un termen potrivit. Este crunt în arestul Poliţiei Capitalei. Eu spun din perspectiva faptului că trebuie să coabitez într-un spaţiu închis cu alte minim trei persoane.
Din perspectiva spaţiului nu mi s-a părut o mare dramă că trebuie să stau în 10 metri pătraţi cât avea camera. Nu mi s-a părut nicio mare dramă că trebuia să relaţionez cu cele trei doamne care stăteau acolo, nici faptul că nu aveam uşă la baie. Nu asta mi s-a părut dramatic, omul se adaptează. Eu m-am adaptat foarte bine. Eu am simţit că mă şterg ca personalitate, asta mi s-a părut dramatic pentru mine. A trebuit să îmi spun, şi nu exagerez, de 300 de ori pe zi, că sunt Alina Bica. Asta mi s-a părut mie dramatic.
Citeşte mai mult pe RomâniaTV.net