Românul care "produce" cutremure pe cea mai mare platformă din lume: Prin meseria asta salvez vieţi

Responsabil de partea tehnică, Dan Rădulescu este cel căruia îi revine cea mai grea sarcină de pe platforma vibrantă. Mai precis, el face calculele oricărei încercări de a testa un cutremur. Adică, urmărirea fazei de construcţie a structurii ce va fi testată, astfel încât să se încadreze în parametrii reali, înregistrarea datelor în timpul testării, dar şi supravegherea întregului proces. De la început până la final.

Întrebat de ce practică această meserie, Dan a raspuns simplu: "Pasiune, asta am făcut toată viaţa. Am studiat efectul cutremurelor asupra clădirilor. Salvez vieţi!"

În România a lucrat la INCERC (Institutul de Cercetări în Construcţii) la departamentul de Inginerie Seismică, dar a colaborat şi cu Facultatea de Constucţii din Bucureşti, unde a lucrat până în 1990 când s-a stabilit în SUA. În America şi-a continuat activitatea de cercetător ştiinţific iar din 2006 lucrează la NEES, University of California.

Pasiunea pentru cercetare ştiinţifică i-a adus recunoaşterea din partea americanilor. Un exemplu care să întărească afirmaţia este episodul în care un profesor universitar din San Diego l-a prezentat studenţilor lui ca fiind "cel mai bun inginer de încercări dinamice pe care l-a întâlnit vreodată".

Cea mai mare construcţie testată

Este necesar să precizăm că pe platforma din San Diego se testează clădiri sau poduri care urmează să fie construite. Se realizează o construcţie identică cu cea care se află în proiect pentru a o face rezistentă la cutremure de o anumită magnitudine, în concordanță cu zona seismică unde va fi amplasată. Mai exact, acestea sunt "zguduite" pentru a afla la ce intensitate de cutremur rezistă, iar apoi i se fac îmbunătăţiri, până se obţine rezistenţa dorită. Aceleași tehnici se aplică şi clădirilor deja existente. Adică se realizează nişte măsurători în urma cărora se estimează ce anume trebuie schimbat pentru a rezista la cutremure de mare intensitate.

Cea mai complexă încercare a fost o structură de cinci etaje la scară 1:1, iar scopul principal a fost răspunsul elementelor nestructurale la cutremur. Clădirea a avut un lift funcţional, sistem de stingere a incendiilor, sistem de aer condiţioant etc. La etajele 4 și 5 au fost amenajate câte o cameră de operaţii complet echipată cu aparatura existentă în camerele post-operatorii de terapie intensivă. La etajul 3 au fost amenajate trei cabinete ce conţineau servere de la compania gigant IBM, etajul 2 a avut mobilier casnic (dormitor, bucătărie şi sufragerie), iar etajul 1 a fost „populat” cu uşi de garaj. Toată clădirea, gata de încercare, avea 700 de tone greutate și 26 de metri înălțime. Magnitudinea cutremurului simulat a fost de 7,2 grade pe scara Richter iar întregul proiect a costat 5 milioane de dolari.

De unde vin banii pentru cercetare

NSF (Naţional Science Foundation) alocă anual sume de bani tuturor universităţilor care fac parte din reţeaua NEES, printre care şi Universitatea din California, San Diego. Fondurile acoperă operaţiunile legate de testare, iar construcţia clădirii-replică şi demolarea sunt acoperite de diferiţi colaboratori. Aici puteţi vedea înregistrările mai multor proiecte.

Cât durează pregătirea unei simulări

Pregătirea unei simulări depinde de complexitatea testului. Până acum, cea mai scurtă încercare a durat două luni, iar cea mai lungă (clădirea cu 5 etaje) un an şi trei luni. Proiectele medii ca şi complexitate durează între trei şi şase luni. Platforma vibrantă suportă structuri cu o greutate de maximum 2.000 de tone şi, datorită faptului că este amplasată în aer liber, nu are restricţii de înălţime. Astfel pot fi înregistrate cele mai mari cutremure reale.

Românul a fost premiat de revista Popular Science

Una dintre cele mai mari reviste din lume din domeniul ştiinţific şi tehnologic a acordat echipei lui Dan Rădulescu, din cadrul Universităţii Califonia, premiul "Best of What's New". Este unul dintre cele mai importante premii acordate de revistă, iar selecţia este făcută dintre mii de candidaţi, fiecare premiat este ales cu atenţie, în funcţie de aportul revoluţionar ştiinţific în domeniul lui.

Aici puteţi vedea şi alte proiecte premiate de-a lungul timpului de revista Popular Science.