Să discutăm despre regionalizare

A trecut un an de când guvernul USL s-a instalat la Palatul Victoria. USL-iştii nu au pierdut timpul cu regionalizarea. Liviu Dragnea este însărcinat de către premierul Ponta să rezolve problema regionalizării României. Vicepremierul Dragnea este pus în fruntea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Locale. Astfel, toate structurile care au lucrat la proiecte de anvergură privind Codul administrativ din Ministerul Administraţiei şi Internelor intră în subordinea lui Dragnea la MDRAP.

Cronologia dezbaterilor pe marginea regionalizării este lungă şi nu face obiectul analizei noastre. Cert este faptul că fosta guvernare a avut o intenţie similară, dar s-au mişcat mai greu. Probabil şi din lipsa de inerţie cursa a fost rapid oprită de către „buturuga mică” a UDMR-ului. Fiind constrânşi de partenerii de guvernare să facă o regionalizare pe criterii etnice, PDL a introdus subiectul în punctul mort şi acolo a rămas până a venit USL la guvernare.

Lucrurile sunt diferite acum. Majoritatea de peste 70% a USL-ului permite o marjă de manevră mai mare în procesul de regionalizare. Totuşi, când discuţiile pe regiuni au avansat suficient de mult au existat suficiente opinii divergente între grupurile de interese de pe planul local şi centru.

Dezbaterea pe marginea regionalizării a tratat cu precădere subiectele fierbinţi de pe agenda publică. Toată lumea este interesată primordial de împărţirea teritorială, de capitala regiunilor noi create şi, bineînţeles de liderii regiunilor respective. Un lucru bun însă este faptul că dezbaterea a depăşit efectiv componenta etnică a regionalizării. UDMR a încercat să împingă subiectul regiunii Ţinutului Secuiesc mai sus pe agenda publică dar rezultatele nu au fost cele scontate.

Despre ce ar trebui să vorbim mai mult când dezbatem regionalizarea: despre reducerea taxelor, despre îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice şi despre procesul electoral din spatele structurilor regionale. De asemenea este foarte interesantă bugetarea regiunilor şi capacitatea de descentralizare pe termen mediu şi lung a acestora. În contextul creşterii exponenţiale a absorbţiei fondurilor europene şi mai ales în contextul creionării exerciţiului bugetar 2014-2020, regiunile sunt menite să creeze un cadru propice pentru contractarea eficientă a fondurile europene nerambursabile.

Dacă regionalizarea este făcută cum trebuie, bazată pe un set de principii sănătoase, atunci procesul va determina o modernizare clară şi accelerată a felului cum funcţionează instituţiile din România. Sunt multe întrebări la care o formă de dezbatere a proiectului de regionalizare ar trebui să răspundă. Variatele care au circulat până acum în presă nu au fost asumate de minister. Forma finală a proiectului este încă necunoscută. Procesul de dezbatere este totuşi în plină desfăşurare. Un set de studii interesante despre procesul de regionalizare din România dar şi din alte state din Europa poate fi găsit aici. http://regionalizare.mdrap.ro/.

Managementul regionalizării devine un proces care poate lăsa în urmă o administrație locală performantă și descentralizată. Important este ca structurile administrative noi să nu dubleze atribuțiile structurilor existente.

Încă două chestiuni înainte să încheiem. În primul rând, numărul regiunilor este important pentru că odată inițiat proiectul de restructurare nu mai poate fi modificat atat de ușor. Este nevoie de referendum pentru orice modificare structurală administrativă din România. Granițele teritoriale ale regiunilor trebuiesc deinite clar, lipsit de controverse și pasiuni etnice pentru că numai așa îți poți asigura continuitatea administrativă.

Este foarte probabil să fie 9 regiuni în România. Chiar Liviu Dragnea a declarat că ar fi dezirabil ca regionalizarea să prevadă 8 sau 9 regiuni iar numele acestora să fie ales prin sondaj de cetățenii din regiunile respective.

Proiectul Constituției revizuite cuprinde deja termenul de regiune și orice altă abordare cum am mai văzut că pentru regionalizare este suficientă modificarea legii care prevede organizarea administrativ-teritorială a României este greștiă. Actul este posibil, dar asta ar însemna ca România să fie în continuare organizată în județe, iar județele să își modifice structura teritorială astfel încât să cuprindă teritoriul aferent mai multor județe de astăzi.

Această măsură a fost invocată de câțiva oameni politici ca răspuns la nevoia de urgență invocată cu privire la regionalizare. Poate există câteva elemente care ar pute să denote o nevoie de accelerare a procesului de regionalizare și exercițiul bugetar al UE 2014-2020 este unul din ele.

Totuși, procesul de regionalizare trebuie să benefcieze de timpul necesar pentru a îndeplini standardele de complexitate și eficiență pe care organizarea și funcționarea unui stat modern, european o cere.