Sâmbăta morţilor sau moşii de iarnă: Ce NU TREBUIE să faci ASTĂZI

Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea “Moşii de iarnă”. În această zi, în toate bisericile se va săvârşi Sfânta Liturghie, urmată de Slujba Parastasului pentru cei adormiţi. Slujbe de pomenire se săvârşesc şi în cimitire, la mormintele celor dragi.

Praznicul Moşilor de Iarnă cinsteşte memoria rudelor şi prietenilor noştri trecute de ultimul hotar al vieţii pământeşti. Biserica rânduieşte astfel de momente de reculegere, pentru că nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului. Cuvântul  “moşi” vine de la “strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: “Moşii de primăvară” (de Macinici), “Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), “Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), “Moşii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Pentru praznicul Moşilor de Iarnă se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.

Cinstirea rudelor răposate se manifestă şi prin îngrijirea permanentă a mormintelor. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela, florile proaspete presărate sau semănate pe mormânt sau în jurul acestuia. Vasele cu tămâie şi lumânările reprezintă, de asemenea, ofrande prin care-i cinstim pe cei plecaţi la viaţa veşnică.

În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât şi vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă, în ziua parastasului.

Pentru praznicul Moşilor de Iarnă se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.

Cinstirea rudelor răposate se manifestă şi prin îngrijirea permanentă a mormintelor. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela, florile proaspete presărate sau semănate pe mormânt sau în jurul acestuia. Vasele cu tămâie şi lumânările reprezintă, de asemenea, ofrande prin care-i cinstim pe cei plecaţi la viaţa veşnică.

În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât şi vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă, în ziua parastasului.

Sfintii Parinti au randuit ca sambata să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte sâmbăta e deschisă spre duminică,  ziua învierii cu trupul. Duminica este numită şi ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără de sfârşit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eternă.

SAMBATA MORŢILOR, tradiţii şi obiceiuri

In popor exista credinta ca, in aceasta zi, sufletele mortilor coboara pe pamant, de aceea se da de pomana mancare gatita, din care se cere ca macar un singur fel sa fie fierbinte, deoarece se crede ca cei decedati se hranesc din aburii fierturilor, in asa fel incat sa le ajunga pentru un intreg an.

Pentru aceasta zi, dupa obiceiurile zonei in care traiesc, gospodinele pregatesc coliva si colaci, piftie, sarmale, ciorba, placinte, fructe si vin, nu sucuri sau bere, si desigur lumanari aprinse. Anul acesta, pe langa bucatele traditionale, crestinii vor imparti, de pomana, si sfintisori sau mucenici, unsi din belsug cu miere de albine si tavaliti prin nuca pisata.

Unii credinciosi nu respecta traditia intocmai si dau de pomana ceea ce i-a placut decedatului mai mult sa manance si sa bea, pe cand vietuia pe pamant, crezand ca in felul acesta sa va bucura mai mult de pomana.

Farfuriile cu mancare gatita care se dau de pomana trebuie sa aiba si tacamuri, lingura si furculita, pentru ca mortii sa aiba cu ce servi bunatatile gatite pentru pomenirea lor si paharul cu vin alaturi. Cand impart vasele pline cu mancare, credinciosii trebuie sa spuna "Cine da lui isi da".

Credinciosii care mrg la biserica duc de pomana coliva, colaci si fructe care, dupa ce sunt sfintite de preoti, se dau de pomana, intotdeauna cu o lumanare aprinsa.

Persoanele care primesc pomana de sufletul mortilor trebuie sa spuna "bogdaproste", cuvant care provine din slava veche, "Bogda prostit", si care inseamna Domnul sa-i ierte (pe mortii tai).

Credinciosii care merg la mormintele rudelor decedate trebuie sa aprinda, obligatoriu, doua lumanari deoarece se crede ca la flacara lor se incalzesc sufletele mortilor.

Trebuie spus ca, dupa Mosii de iarna si duminica Infricosatoarei Judecati, urmeaza o saptamana, numita saptamana alba sau a branzei, cand este permis consumul de lapte, branza si oua.