Şase ani de criză: "Bad Banks", aşa-numitele pubele de gunoi, stochează 1.000 miliarde de euro

Eclipsată de criza datoriilor suverane şi de recesiunea economiilor reale, criza creditelor imobiliare americane cu risc ridicat, subprime, nu este o afacere clasată. Detonator al bombei financiare europene, ea lasă o factură pe care băncile şi statele europene nu sunt pregătite să o rezolve. Pentru a se salva, marile instituţii de credit, paralizate de creditele neperformante şi de activele nelichide acumulate de-a lungul anilor începând din 2007, au creat „bad banks”. Bilanţul: la şase ani de la instaurarea crizei financiare, active de peste 1.000 de miliarde de euro rămân stocate în aceste adevărate „pubele de gunoi” din Europa.

Crearea acestora din urmă răspunde şi acum necesităţii de a trage o linie arbitrară deasupra activelor toxice şi non-strategice. Dar aceste „bad banks” pot lua forme diferite: o structură naţională care cumpără active de la băncile private, aşa cum a făcut Irlanda cu Nama (National Management Agency); o bancă insolvabilă naţionalizată şi separată în „good bank” şi „bad bank”; şi, în sfârşit, o structură de depozitare în interiorul unei instituţii private.

Este schema folosită de cele mai multe bănci franceze. În frunte situându-se, desigur, Dexia. Instituţia franco-belgiană şi-a creat o „bad bank”, care număra la sfârşitul lunii martie 266 miliarde de euro active toxice. Un record în Europa. În 2009, banca Natixis s-a dotat cu GAPC (gestiune de active din portofoliile depozitate), care a cumulat, la acea dată, 35 miliarde de euro active toxice sau nelichide. Patru ani mai târziu, instituţia deţinea numai 13,5 miliarde. Societe Generale şi a sa Inter Europe Conseil, constituit în 2010, cu active neperformante în valoare de 35,5 miliarde de euro, avea, la sfârşitul lunii martie 2012, numai 8,8 miliarde de euro.

Cele peste 1000 de miliarde de euro stocate în „bad banks”-urile din Europa nu constituie, totuşi, decât partea văzută a icebergului. Alte sute de miliarde de credite toxice şi fonduri comune de creanţe, a căror valoare s-a degradat brusc, figurează în conturile băncilor europene. Aceste active, pe care statele, bancile şi pieţele le salvează constituie o bombă financiară cu efect intarziat? Nu chiar. Ele vor dispare în timp, dar nu prea curând. În schimb, ele frânează activitatea sectorului financiar, întârziindu-i însănatoşirea.