Scandal pe „leşul” PRM

Deşi Congresul PRM organizat luna trecută la Alba-Iulia a consemnat schimbarea conducerii partidului, Corneliu Vadim Tudor nu este deloc dispus să cedeze frâiele formaţiunii şi apelează la toate mijloacele pentru a-şi păstra partidul pe care l-a creat. Astfel, “tribunul” a apelat la instanţele de judecată pentru a i se face dreptate.

Dacă fostul lider PRM a pierdut deocamdată partidul, domnia sa nu a abandonat limbajul colorat care l-a şi consacrat pe scena politică. "Au trimis nişte securişti pensionari care nu reprezintă pe nimeni. Cum n-am avut ce să le mai ofer au făcut complotul bubei. Ce mizerabili am crescut la sân! Dar nu-i nimic, o să dau cu ei de pământ! E ca şi cum distinsa judecătoare ar fi debarcată de două liftiere, două femei de serviciu şi un şofer. Nu se poate aşa ceva! Am făcut dovada că respectăm justiţia şi am cerut să judecăm astăzi pentru a nu mai prelungi această stare de confuzie", a tunat Corneliu Vadim Tudor împotriva celor care l-au înlăturat din fruntea PRM.

Disputa dintre Vadim şi actuala conducere a PRM seamănă cu scandalul pentru un leş politic, în condiţiile în care formaţiunea cunoaşte o perioadă de decădere, în contrast cu apogeul din anul 2000, când C.V. Tudor a intrat în finala pentru prezidenţiale, iar PRM deţinea a doua poziţie în Parlament ca număr de membri, după PDSR. Vremurile de glorie au apus, după ce la alegerile parlamentare din 2004 formaţiunea condusă de “tribun” a înregistrat scoruri tot mai slabe, culminând cu pierderea statutului de partid parlamentar la alegerile din 2008.

În acest context, începutul sfârşitului pentru cariera politică a lui C.V. Tudor era strict o problemă de timp. După ce i-a eliminat din PRM pe toţi aceia care au cutezat să manifeste forme de dizidenţă împotriva sa, liderul formaţiunii şi-a găsit “naşul” în persoana lui Gheorghe Funar, naţionalistul de la Cluj racolat în trecut de însuşi Vadim în cadrul PRM. Dinamică ce demonstrează o dată în plus, dacă mai era nevoie, că politica poate fi uneori extrem de dură şi nemiloasă.

La acest moment, mizele care antrenează disputele privind soarta PRM sunt legate, în principal, de mirajul obţinerii unor locuri eligibile la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European care vor avea loc în mai 2014, precum şi de mica avere imobiliară a partidului. Desigur, calculele peremiştilor sunt excesiv de optimiste în condiţiile în care este puţin probabil ca partidul, măcinat de conflicte să poată avea un cuvânt de spus într-un scrutin electoral până la care a rămas mai puţin de un an. În plus, înscăunarea lui Gheorghe Funar în fruntea PRM, un personaj cel puţin la fel de uzat politic ca şi C.V. Tudor, nu reprezintă nici pe departe o garanţie a înnoirii/reconstrucţiei PRM, ci mai degrabă un reper care va consacra dispariţia lentă, dar sigură a formaţiunii de pe scena politică din România.