Scriitorul şi disidentul Paul Goma a murit la Paris din cauza Covid-19

Ea a mai spus că fiul scriitorului, Filip Goma, este „foarte tulburat şi îndurerat” şi că roagă să nu fie contactat.

Conform indicaţiilor lui Filip Goma, respectând dorinţa tatălui său şi ţinând cont de restricţiile actuale în vigoare în Franţa, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris.

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, judeţul Orhei, din Basarabia, unde părinţii săi erau învăţători. A urmat cursurile Facultăţii de Litere de la Universitatea Bucureşti.

În 22-23 octombrie 1956 a izbucnit Revoluţia din Ungaria. Pe 22 noiembrie, Paul Goma a fost arestat la Universitate, dus la Ministerul de Interne şi anchetat, acuzat fiind de tentativă de a organiza o manifestaţie ostilă de solidaritate cu Revoluţia din Ungaria. A fost reţinut la Malmaison şi Jilava, procesul fiind amânat de nenumărate ori. Abia în iunie 1957 i-a fost adusă la cunoştinţă sentinţa: doi ani închisoare corecţională pentru delictul de agitaţie publică. În martie 1958, a fost trimis disciplinar la penitenciarul Gherla. În noiembrie, eliberat din închisoare, dar trimis (cu escortă) – „pentru 36 luni” – cu domiciliu obligatoriu în satul-nou Lăteşti, raionul Feteşti. În noiembrie 1961, i-a fost prelungită restricţia domiciliară cu 24 luni. Paul Goma a protestat, în scris, faţă de „prelungire” şi a fost eliberat înainte de termen, în ianuarie 1963.

În 1965, ca urmare a „decretului Ceauşescu” (ce permitea foştilor deţinuţi politici să-şi continue studiile universitare), Paul Goma – căruia nu i se aprobase reînmatricularea în anul III, deşi, legal, avea acest drept – a dat examen de admitere şi a reuşit la Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti.

În decembrie 1966, a debutat în revista Luceafărul cu povestirea „Când tace toba”. În august 1968, a apărut volumul său de debut, „Camera de alături”, singura carte pe care Paul Goma a reuşit să o publice în România înainte de plecarea în exil.

A fost publicat în Germania şi Franţa. Între 1981 şi 1990, Securitatea a pus la cale mai multe atentate împotriva lui Paul Goma, printre ele, celebra „L’Affaire Tanase-Goma”, din 1982 („Soldatul câinelui”), recunoscute public chiar de Ion Iliescu cu prilejul decorării postului Europa liberă (în cel de-al doilea mandat al său).

În 1996, Paul Goma a fost decorat de Ungaria, prin ambasadorul de la Paris, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la Revoluţia Maghiară cu care Paul Goma s-a solidarizat. În România el nu a primit nicio decoraţie.