Se schimbă garda la FRF

Anul 2014 este anul schimbărilor nu numai în politică, unde vom avea scrutine pentru Parlamentul European şi preşedinţie, ci şi în fotbal. Oficial, de la 1 iunie 2014, Mircea Sandu părăseşte conducerea fotbalului românesc după 23 de ani controversaţi, salvaţi în bună măsură de performanţele generaţiei lui Hagi. Mircea Sandu, alături de Mugur Isărescu, se numără printre ultimii mohicani la conducerea unor instituţii extrem de mediatizate. Dacă în privinţa ultimului orizontul pensionarii este încă departe, Naşu’ a decis să renunţe şi să predea ştafeta Generaţiei de Aur.

Gheorghe Popescu şi-a prezentat echipa şi proiectul cu care speră să convingă Adunarea Generală. Baciul îi are alături pe
Gheorghe Hagi, Ilie Dumitrescu, Bogdan Stelea şi Cristi Chivu. Noi vrem performanţă. Respect, România! este sloganul care va marca încheierea tranziţiei în fotbalul autohton şi, sperăm, punctul de plecare spre redresarea sportului rege. Indiscutabil echipa fostului căpitan al Barcelonei şi al echipei naţionale este redutabilă, beneficiază de experienţă (Academia lui Gică Hagi şi-a dovedit deja competitivitatea), are sprijin internaţional (vorbim de foşti mari internaţionali care au activat la Barcelona, Real Madrid, Internaţionale Milano, Tottenham sau Galatasaray) dar şi o presă, cel puţin pentru început, mai mult decât favorabilă.

Popescu a dezvăluit câteva din priorităţile imediat următoare. În următoarele luni, fostele glorii vor merge la federaţiile din
campionatele puternice pentru a ”fura” meserie şi a alege un sistem potrivit pentru România. În linii mari însă, planul este deja
aranjat - pe partea tehnică, Baciul îi va da mâna liberă lui Hagi, iar modelul Academiei de la Constanţa va fi implementat la nivelul tuturor loturilor naționale.

Deşi se vorbeşte de o candidatura paralelă a lui Florin Prunea, susţinut de Ionuţ Lupescu, semnalul dat de Mircea Sandu (care deţine încă un cuvând greu de spus în faţă membrilor Adunării Generale) este clar - votaţi Gică Popescu. Cu toate ca au fost timp de 12 ani colegi la prima reprezentativă, Popescu şi Lupescu n-au fost niciodată prieteni, evitându-se reciproc, iar Naşu’ a oscilat între cele două tabere pentru plasarea moştenirii.

Kaiserul nu şi-a ascuns dorinţa de a conduce federaţia, dar pentru moment munca de la Nyon este mult mai atrăgătoare. A vorbit Sandu de interesul lui Ioan Andone sau al lui Anghel Iordănescu… mici diversiuni - cei doi au declarat în nenumărate rânduri că au alte planuri. Fie doar să antreneze, în cazul Fălcosului, fie să lase loc Generaţiei de Aur, varianta subliniată de General cu dese ocazii.

Realizările lui Sandu se leagă în bună măsură de reuşitele Generaţia de Aur, trei participări la Mondiale, alte trei la
Europeane, precum şi de construirea complexului de la Mogoşoaia şi a Casei Fotbalului, edificii duse la bun sfârşit cu bani de la UEFA.

Reversul medaliei este sumbru - sub şefia lui Sandu fotbalul românesc a intrat în metastaza - acuzaţii de corupţie, blaturi, arbitraje dirijate, bani negri, condamnări penale în rândul conducătorilor de cluburi, echipe de tradiţie dispărute peste noapte: Universitatea Craiova, Rapid, Poli Timişoara șamd, centre de copii şi juniori lăsate în paragină. O imagine tristă, pe care noua echipa are obligația s-o indrepte cat mai repede.