Securitatea alimentară, afectată de importurile mari și scăderea consumului din producția autohtonă

Alexandru Stănescu a declarat, într-un interviu în exclusivitate pentru Financialintelligence, că, prin programele votate în Parlament, devenite legi, s-au trasat strategii coerente de dezvoltare durabilă acest domeniu, bazate pe asociativitate și cooperare pe filiera pe produs.

Citiți detalii în interviul de mai jos:

Cum vă explicaţi că, anul trecut, am avut producţii record la cereale, dar am înregistrat deficit în comerţul cu produse agro-alimentare? Ce ar trebui să facă autorităţile pentru a îndrepta lucrurile  în această privinţă?

Alexandru Stănescu:   În opinia mea, lipsa „zootehnizării agriculturii” a fost unul din principalii factori care a condus la înregistrarea deficitului în comerțul cu produse agroalimentare. Prin măsurile luate în dezvoltarea zootehniei, România poate să-și remedieze unele aceste probleme, prin măsuri economice și fiscale, prin măsuri de cooperare și dezvoltare a unor parteneriate de tip public- privat pentru atragerea de fonduri și investiții locale și regionale, care să crească disponibilitatea alimentară și echilibrarea balanței comerciale la produsele agro-alimentare.

Sunt de părere că securitatea alimentară a țării este afectată, dar nu prin lipsa alimentelor, ci din cauza creșterii importurilor și scăderea nivelului de consum din producția autohtonă. În acest sens, prin programele votate în Parlament, devenite legi, s-au trasat strategii coerente de dezvoltare durabilă acest domeniu, bazate pe asociativitate și cooperare pe filiera pe produs. Un exemplu în acest sens sens este legea ce instituie „10 octombrie – Ziua produselor agroalimentare românești”, pe care am inițiat-o alături de alți colegi, tocmai în sensul promovării produselor noastre.

Consider că angajarea actuală în procesul de reformă în sectorul agroalimentar trebuie să aibă drept element esențial valorificarea potențialului nostru agricol.

Care sunt, în opinia dvs, principalele probleme cu care se confruntă agricultura din România?

Alexandru Stănescu: Consider că una din problemele cu care se confruntă agricultura românească o constituie transformarea milioanelor de parcele mici, de subzistență, în ferme atractive din punct de vedere economic prin comasare, de aceea o lege a comasării va fi binevenită. Însă pentru a realiza comasarea trebuie să urgentăm cadastrarea, care deja dă semne de viață, pentru ca în final să fie pusă în mișcare circulația juridică a terenurilor. Astfel, vom ajunge la Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan.

Un alt segment de mare însemnătate economică și socială îl constituie zootehnia. Evoluția oscilantă a acestuia a condus la scăderea drastică a efectivelor de animale și a randamentului obținut. De aceea, prin strategiile de dezvoltare pentru fiecare specie de animale în parte s-au stabilit cu precizie programele guvernamentale de susținere de către stat a acestui domeniu. Prin aceste legi se reglementează punerea zootehniei pe baze reale, științifice, într-un cuvânt „zootehnizarea agriculturii” pentru a folosi producția agricolă din România în creșterea animalelor și nu în exportul acestora.

Un ultim sector pe care îl consider sensibil este sectorul piscicol, cu toate că țara noastră dispune de un potențial puternic în Europa: 400.000 ha lacuri naturale, 84.500 ha crescătorii piscicole, 15.000 ha pepiniere, 66.000 km de râuri și 25.000 km2  zona exclusivă a Mării Negre. Sunt de părere că, prin programele guvernamentale, putem repede deveni exportatori, nu importatori.

Care este, din punctul dvs de vedere, cea mai buna formulă de asociere in agricultură?

Alexandru Stănescu: Din punctul meu de vedere, ținând cont și de dorința fermierilor de a se asocia, cooperativa agricolă reprezintă aproape unica posibilitate ca fermierii să-și unească forțele pentru a se putea folosi de toate avantajele europene și naționale.

Legea cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin prevederile acesteia ajută la consolidarea cooperativei prin beneficiile acordate, și anume:

• scutirea de la plata impozitului pe profit a cooperativelor care procesează, produc sau comercializează material genetic și au activitate de reproducție pentru primii 5 ani de la intrarea în producție – pentru cele nou înființate și pentru 5 ani de la intrarea în vigoare a legii- pentru cele deja înființate;
• scutirea de la plata impozitului pe profit a cooperativelor de achiziție și vânzare, de procesare a produselor agricole, manufacturiere și microindustrie agricolă și de exploatație și gestionare a terenurilor silvice, piscicole și a efectivelor de animale: 5 ani pentru cele nou înființate de la intrarea în producție și 5 ani de la intrarea în vigoare a legii pentru cele nou înființate și care au realizat o cifră de afaceri de 3 milioane de euro în anul precedent la 31 decembrie.
• scutirea membrilor de la plata impozitului pe venituri în cazul persoanelor juridice, microîntreprindere și la plata impozitului pe norma de venit pentru PF, PFA, întreprindere individuală (II) și întreprindere familială (IF) pentru producția valorificată prin/sau către cooperativă.
• scutirea membrilor cooperativi de la plata impozitului pe arendă dacă terenul este dat în arendă la cooperativă;
• scutirea membrilor cooperativi de la plata impozitului pe clădire și pe terenurile utilizate pentru obținerea producției agricole valorificate prin/către cooperativă, inclusiv bunurile aflate în patrimoniul de afectațiune ale PFA, II, IF, cu condiția valorificării a 50% din producția finală prin/către cooperativă.

De ce credeti că România nu are o bursă a cerealelor?

Alexandru Stănescu:  Consider că înfiinţarea bursei de cereale reprezintă o urgenţă a României pentru a elimina „haosul” pieţei de cereale şi înlăturarea „samsarilor”. În acest moment, după 29 de ani, preţul la cereale se stabileşte aleatoriu şi speculativ şi de obicei fermierul pierde, fiind forţat de reluarea producţiei să vândă produsul muncii la o valoare mult mai mică decât cea reală.

Sunt de părere că este nevoie de o bursă a cerealelor în România, pentru că aşa se vor şti cotaţiile exacte ale preţului grâului, porumbului şi florii soarelui. Atunci vom şti exact care este stocul la noi, cât s-a vândut şi cât a rămas, pentru a fixa un preţ corect în orice moment în funcţie de calitate.

Singura care fixează preţul adevărat al zilei este bursa de cereale. Dar revin, ca să poţi să organizezi o piaţă trebuie să uneşti agricultorii, sa-i determini să se asocieze, pentru a deveni  mai puternici, astfel  încât producătorii agricoli să aibă o iniţiativa de a înfiinţa bursa de cereale.

Neexistând o bursă de cereale, nu avem nici o piaţă de cereale şi trebuie sa fim conştienţi că  numai printr-o bursă de cereale se poate stabili preţul real prin cerere şi ofertă.

Cum vedeţi viitorul agriculturii în tara noastră?

Alexandru Stănescu:  În acest moment, noi românii trebuie să aşezăm agricultura în cadrul marilor interese de stat, pentru că riscurile majore privind siguranţa naţională vin din sfera economicului şi în special al agriculturii. Punerea în valoare a potenţialului de care dispune agricultura, creşterea performanţelor, sporirea randamentelor şi a conversiei factorilor de producţie trebuie să constituie obiective prioritare pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei. De altfel, fără realizarea acestor obiective, agricultura ţării noastre nu poate intra în competiţie cu ţările dezvoltate din Uniunea Europeană. Dezvoltarea agriculturii şi activităţilor rurale se poate face mult mai repede decât in alte domenii economice, fiind nevoie numai de o decizie politică sănătoasă, de programe sectoriale legiferate, de dragoste pentru pământ şi oamenii lui.

Măsurile energice din ultima perioadă au demonstrat că politica agrară românească a condus repede la creşterea performanţei (programe de dezvoltare a zonei montane, programe în sectorul creşterii animalelor şi reproducţie, programe în reablitarea sectorului de irigaţii, etc.)

În aceste condiţii, pentru creşterea performanţei în agricultură se impune susţinerea în continuare a programelor, material şi financiar, pentru atingerea potenţialului agricol al României.