Şedinţa CSAT de vineri: un joc politic total iresponsabil din partea preşedintelui

CFR Marfă nu este decât un element din seria de acţiuni începute de Traian Băsescu, în planul bine pus la punct de ceva vreme încoace, de a-l determina pe Victor Ponta să încalce în final Pactul de colaborare instituţională. Or, încălcarea acestui Pact, deşi fără consecinţe importante în plan intern, ar avea repercusiuni serioase pentru România în plan european. Şi exact asta speră Traian Băsescu să se întâmple, forțând de fapt la rândul său Pactul de coabitare.

Referindu-ne punctual la CFR Marfă – căruia Traian Băsescu i-a asigurat un loc permanent pe agenda media cel puţin toată luna august -, preşedintele a reuşit şi de această dată performanţa de a transforma un subiect de importanţă naţională într-un joc politic nepermis de mult prelungit. În condiţiile în care preşedintele ţării transmite în mod constant mesaje publice prin care face speculaţii cu privire la actorii implicaţi în privatizare şi aduce acuzaţii la adresa cumpărătorului, atunci întreg procesul de privatizare este decredibilizat, asupra lui planând suspiciuni.

În acest context, intervine demersul premierului şi al Guvernului de a pune pe ordinea de zi a CSAT subiectul CFR Marfă. Cum s-ar putea proceda altfel, în condiţiile în care preşedintele aduce acuzaţii grave şi neprobate la adresa cumpărătorului. Chiar dacă nu este vorba despre un aviz dat de CSAT, totuşi Guvernul trebuia să găsească o cale prin care să îl responsabilizeze pe preşedinte şi pentru a-i da ocazia acestuia să probeze afirmaţiile grave – acuzaţii care dacă sunt adevărat şi despre care Guvernul nu are cunoştinţă, ar aduce într-adevăr prejudicii de imagine atât Guvernului cât şi premierului. Prejudiciile sunt însă cel mult de imagine, pentru că statul român nu va pierde neapărat dintr-un eventual eşec cu Gruia Stoica. Până una alta, cumpărătorul a depus o scrisoare de garanţie de 10 milioane de euro, urmând să mai depună încă 20 milioane, până când va gasi finanţarea de 200 mil euro. Dacă nu va plati cele 200 milioane convenite, va pierde tot ceea ce a depus, aceşti bani rămânând în final la statul român. Urmând, în mod evident, ca statul să reia procedura.

Valenţele date de preşedinte şi de administraţia pezidenţială oportunităţii unui punct de vedere al CSAT pe CFR Marfă scot la iveală faptul că Traian Băsescu nu are nici cea mai mică intenţie să lămurească o problemă pe care au pus-o pe agendă şi nici să dea un răspuns unor suspiciuni pe care le-au lansat public. Dacă preşedintele ţării are informaţii cum că ar exista probleme cu această privatizare, atunci are datoria de a găsi un cadru legal şi instituţional, pentru a semnala şi a publice aceste probleme, cu probe. Faptul că în jocul său politic şi de imagine, preşedintele încearcă să inducă acuzaţia, la fel de gravă (prin faptul că nu e probată), că premierul şi Guvernul au cunoştinţă de vulnerabilităţile cumpărătorului, nu îl absolvă însă în niciun caz pe T. Băsescu de a aduce probe afirmaţiilor hazardate aruncate public.

Nu mai vorbim despre contextul în care Traian Băsescu a ales să convoace în final o şedinţă a CSAT, după ce a transmis în mod constant că nu are de gând să pună problema CFR pe masa Consiliului. Ştia că Victor Ponta nu va putea ajunge şi de aceea a convocat şedinţa la cacealma şi doar de formă, pentru a putea ieşi public şi a spune că el a făcut-o şi pe asta: a bagat CFR Marfă în CSAT, dar Ponta nici măcar nu a catadicsit să vină. La finalul şedinţei în care preşedintele nu a comunicat nimic din ce aştepta toată lumea, ca să fie totul ca într-un final reuşit de Caragiale, T. Băsescu s-a întors pe litoral, satisfăcut probabil de propria mutare. Ceea ce trebuie reţinut din toată această tevatură cu CSAT-ul este că preşedintele avea datoria să îşi probeze afirmaţiile lansate în urmă cu aproape două săptămâni şi să împiedice (dacă există motive reale) derularea unui proces despre care pretinde că va fi un eşec.

Rezultatele şedinţei CSAT de vineri arată cât se poate de clar că acţiunea lui T. Băsescu a fost doar de formă şi că acesta nu are nici cea mai mică intenţie de a lămuri controversele pe marginea subiectului. În final, nici nu ştim dacă preşedintele ştie ceva cu adevărat despre posibile vulnerabilităţi în procesul de privatizare a CFR Marfă sau despre reaua credinţă a cumpărătorului. Ceea ce ştim cu siguranţă este că face un joc politic, pe subiecte de interes naţional. Să nu uităm şi momentul în care au fost lansate acuzaţiile despre CFR Marfă: la 22 iulie, când premierul Victor Ponta se afla într-o importantă vizită în Spania. De fiecare dată când, în ultimele trei luni, premierul a efectuat vizite similare în ţările europene şi nu numai, Traian Băsescu a încercat să acopere evenimentele cu diverse ieşiri publice de atac. Ceea ce înseamnă că pentru el, toate aceste atacuri nu sunt decât simple instrumente, pentru a-şi atinge anumite scopuri (pe care le putem intui). Cel mai grav însă este că nu se simte în niciun fel responsabilizat pentru o serie de poziţionări publice cu posibile consecinţe grave pentru ţară.