Semnal de alarmă de la Bruxelles. Scrisoare pentru Klaus Iohannis

Potrivit europarlamentarului, in loc de sampanie si fursecuri este nevoie de intalniri cu autoritatile romane pentru dezbaterea problemelor europene. "Avem de-a face cu un paradox: eurodeputații români sunt foarte bine integrați în familiile politice europene, colaborează – cei activi, desigur, nu leneșii! – cu Comisia și Consiliul, cu guverne din celelelate state-membre și din întreaga lume, dar sunt în divorț cu instituțiile din țara lor", a scris acesta.

Va prezentam mai jos textul integral al scrisorii:

"Scrisoare deschisă adresată Președintelui României, Klaus Iohannis

8 mai 2015

Stimate domnule Președinte,

Mi-ați trimis, ca și celorlalți deputați români din Parlamentul European, invitația de a participa la recepția pe care o organizați cu prilejul Zilei Europei. Mulțumindu-vă pentru amabilitate, aș vrea să profit de această ocazie, pentru a trage un semnal de alarmă. Despre ce este vorba?

Îmi îngădui să vorbesc, ca de obicei, pe șleau. În ciuda apelurilor publice, pe care le-am făcut în mai multe rânduri, autoritățile de la București îi ignoră în mod sistematic pe euro-parlamentarii români.

Într-adevăr, din 2009 încoace, de când sunt ales în forul de la Strasbourg, singura relație instituțională constantă cu țara în care am fost ales au constituit-o... recepțiile de la Cotroceni: cea de 9 mai și cea de 1 decembrie.

Doresc să fiu mai precis: titularii ministerelor care gestionează afacerile europene n-au găsit, în șase ani de zile, nici măcar o oră pentru a se consulta cu aleșii români, nici la Bruxelles sau Strasbourg, nici acasă. Dintre numeroșii miniștri de externe din această perioadă, doar doi au organizat câte un schimb de opinii cu membrii români din PE: în 2011, Teodor Baconschi ne-a chemat, la sediul din str. Alexandru, pentru a discuta dosarul Schengen, iar acum câteva luni, Bogdan Aurescu ne-a reunit la Bruxelles, pentru a evoca agenda din acel moment a Consiliului Afaceri Externe, la care urma să participe. MAE nu a folosit niciodată oportunitatea întâlnirilor sale anuale, de pildă, pentru a aborda – măcar cu deputații din comisia de afaceri externe! – vreuna dintre temele importante pentru statele-membre ori pentru Uniune în întregul ei.

Premierii au ignorat cu totul și cu totul orice dialog, fie el instituționalizat sau informal, cu ansamblul europarlamentarilor. Singur, Mihai-Răzvan Ungureanu anunțase o reuniune, dar până ca ea să aibă loc, l-au dat jos!

Nici camerele – prin comisiile lor de specialitate sau prin responsabilii lor politici – nu au avut măcar o singură dată curiozitatea, interesul, disponibilitatea de a se reuni, pentru o discuție, cu ansamblul aleșilor din România în PE. Cele 7-8 întâlniri tehnice organizate la Bruxelles de competentul ambasador Mihnea Motoc, în toată această perioadă, nu au putut suplini dialogul politic, dintre aleșii de acasă și cei din Parlamentul cu sediul la Strasbourg.

Doresc să fiu foarte precis: nu am în vedere aici contactele individuale, de cele mai multe ori explicate probabil de o logică strict partizană, care vor fi fost puse la cale de unul sau de altul dintre deputați, de unul sau de altul dintre responsabilii de la București. Vorbesc dintr-un unghi strict instituțional și vreau să subliniez lipsa totală de cooperare la nivel politic. Avem de-a face cu un paradox: eurodeputații români sunt foarte bine integrați în familiile politice europene, colaborează – cei activi, desigur, nu leneșii! – cu Comisia și Consiliul, cu guverne din celelelate state-membre și din întreaga lume, dar sunt în divorț cu instituțiile din țara lor.

Desigur, conform tratatelor (art. 14(2) TEU), euro-deputații reprezintă „cetățenii Uniunii”, nu instituțiile din țările unde au fost aleși. Dar fiecare stat-membru are propriul sistem de informare periodică și dispune de un mecanism de coordonare și de proceduri prin care sunt mobilizate toate resursele disponibile, naționale și europene, pentru a facilita atingerea unor obiective bine definite.

În cazul nostru, nu e nimic. Suntem doar invitați la recepții.

Consider că, mai mult decât de șampanie și fursecuri, avem nevoie de un cadru – fie și informal – de consultare periodică, în care să poată fi schimbate informații și bune practici, în care să fie concepute strategii integrate și care să ne îngăduie să avem o bună reprezentare a cetățenilor care ne-au ales, pentru a acționa politic la București sau la nivelul Uniunii. Cred că ați putea stimula crearea unui asemenea format de dialog.

Cu speranța că veți vedea în această scrisoare un gest care urmărește interesul general al națiunii, dintr-o perspectivă europeană, țin să vă asigur de întreaga mea considerație.

Cristian Preda

Deputat independent în Parlamentul European"