Şi dacă USL-ul s-ar rupe

Actuala putere a reuşit în ultimele luni să realizeze mai multe lucruri în beneficiul românilor decât a făcut precedenta conducere portocalie în câţiva ani. Exceptând faptul că Traian Băsescu a rămas la Cotroceni, USL-ul şi-a îndeplinit toate obiectivele politice şi a făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte angajamentele economice luate faţă de români. În ciuda mai multor provocări lansate de şefului statului, dar şi de anumiţi liberali, actuala majoritate din Parlament continuă să funcţioneze, deşi în alianţă au mai apărut momente tensionate.

În acest context, este important de precizat că istoria post-decembristă nu este deloc una favorabilă coaliţiilor. Precedentele două mari alianţe ce au condus România în trecut nu au reuşit să funcţineze bine pe termen lung. Atât în cazul coaliţiei CDR-PD-UDMR care a condus România între 1996 şi 2000, cât şi în al Alianţei D.A. PNL-PD, divergenţele de opinie, normale atunci când mai multe partide sunt la putere, s-au transformat în scandaluri publice de pe urma cărora actul de guvernare a avut de suferit. Foarte interesant, şi într-un caz şi în celălalt, Traian Băsescu s-a aflat la originea rupturii ce a dus în final la destrămarea celor două alianţe de guvernare. Băsescu, ministrul, este cel care a torpilat Guvernul Ciorbea şi tot Băsescu, preşedintele de această dată, este cel care a torpilat Alianţa dintre liberali şi democraţi.

Tot experienţa ultimelor două decenii de politică ne-a mai demonstrat şi că cele mai stabile guvernări au fost cele monocolore, indiferent dacă au avut sau nu majoritate în parlament. De exemplu, Guvernul Năstase s-a remarcat prin cea mai stabilă perioadă de guvernare de după 1989. De asemenea, Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu, după retragerea PD de la Guvernare, a rămas la putere până la alegerile parlamentare din 2008 în ciuda faptului că în ultimele luni nu era susţinut de o majoritate parlamentară, trebuimd să negocieze fiecare act legislativ.

Aceste observaţii aruncă o nouă lumină asupra posibilităţii despre care se discută de mai multe luni, aceea a ruperii USL. Este greu de crezut că în acest caz, PSD-ul ar ajunge în opoziţie. Formaţiunea politică condusă de Victor Ponta are în acest moment cei mai mulţi parlamentari, având posibilitatea să formeze o majoritate guvernamentală şi fără liberali. PSD-ul are de asemenea cel mai bine pus la punct aparat de partid, de care toţi candidaţii USL s-au folosit din plin la precedentele alegeri. În plus, partidul condus de Victor Ponta are suficienţi politicieni experimentaţi, capabili din punct de vedere profesional să ocupe funcţii ministeriale. Cu alte cuvinte, vorbim despre un partid care are capacitatea să guverneze singur, dar care până în acest moment a rămas loial colegilor de alianţă, evitând orice fel de gest sau declaraţie care ar fi putut fi interpretate ca provocatoare.

Indiferent de ce se va întâmpla în următoarele luni, scenariul ruperii USL-ului constituie una din cele mai defavorabile evoluţii politice. Cu toate acestea, dispariţia principalei forţe politice a momentului nu este de natură să arunce România într-o criză politică de netrecut. În schimb, dacă acest scenariu se va concretiza, după cum evoluează lucrurile la ora actuală, partidul condus de Crin Antonescu are toate şansele să contabilizeze electoral ruperea USL, ceea ce i-ar putea face să împărtăşească soarta PNŢCD-ului.