Şi eu vreau sa fiu preşedinte

Astfel, țara noastră are șansa de a lăsa în urmă modelul eșuat promovat de Traian Băsescu în cei 10 ani de mandat în fruntea statului român și de a alege un președinte capabil să instaureze un regim care să readucă liniștea și normalitatea în sânul societății românești.

Iar România are nevoie mai mult ca oricând de un asemenea președinte, ținând cont că Traian Băsescu a fost un promotor al dezbinării, încercând în repetate rânduri să asumtă o categorie socială împotriva alteia. Sunt de notorietate în acest sens declarațiile prin care şeful statului a încercat să îi învrăjbească pe angajaţii din mediul privat contra celor de la stat, sau pe pensionari împotriva celor care se află în câmpul muncii.

În timp ce Traian Băsescu promova cele mai dure măsuri de austritate din Europa şi le cerea românilor sacrificii uriaşe, clientela politică a prosperat băgând mâna până la fund în bugetul statului român, care a fost spoliat de miliarde de euro. Ca dovadă stau sutele de plângeri penale depuse în urma unor verificări efectuate de Corpul de Control al căror prejudiciu cumulat este de aproape 3 miliarde de euro.

Această devalizare masivă a bugetului de stat nu ar fi fost posibilă dacă întregul sistem administrativ nu ar fi fost parazitat de clientela politică. Ca urmare, în perioada regimului Băsescu, în ciuda discursului prezidenţial anti-corupţie, discutăm despre de o corupţie care a atins proporţii endemice.

Pentru a distrage atenţia de la dezastrul propriului regim, Traian Băsescu a promovat conflicte artificiale. În întreaga sa activitate politică nu numai că şi-a atacat constant adversarii politici, dar şi-a subminat şi proprii parteneri, de care ulterior s-a descotorosit. Din această privinţă, şeful statului s-a remarcat prin reevaluările constante pe care le-a făcut la adresa diverşilor lideri politici în funcţie de scopurile personale de moment. Pe de altă parte, Traian Băsescu a fost conflictual şi în politica externă unde a exportat conflicte interne la nivel european şi a generat probleme în raport cu partenerii tradiţionali ai României sau cu în raport cu relansarea unor relaţii diplomatice cu ţări precum China sau Rusia.

Prin întreaga sa activitate, Traian Băsescu a dovedit că ţara noastră are nevoie de un model opus de preşedinte. Este necesar un preşedinte arbitru şi nu unul jucător aşa cum s-a dorit a fi Traian Băsescu, un adept al consensului şi nu al conflictelor, aşa cum s-a dovedit actualul preşedinte în cei 10 ani de mandat.

În toamna acestui an, România are marea şansă de a ieşi de sub zodia nefastă a lui Traian Băsescu şi a alege un nou preşedinte care să fie opusul antimodelului reprezentat de actualul şef al statului. Dintre toţi oamenii politici cu şanse la fotoliul prezidenţial, Victor Ponta se dovedeşte a fi cel mai aproape de portretul robot al unui şef al statului capabil cu adevărat să unifice societatea românească şi să o reaşeze pe un făgaş de normalitate.

Actualul şef al executivului a demonstrat că are calităţile necesare asumării unui asemenea mandat dificil. În ciuda tinereţii, Victor Ponta s-a dovedit a fi capabil de moderaţie, echilibru şi responsabilitate, reuşind să înscrie România pe un trend de creştere economică solidă şi să menţină guvernarea în afara scandalurilor promovate de Traian Băsescu sau Crin Antonsescu.