Simonis: Industria jocurilor de noroc a avut statul complice în ultimii 30 de ani; nu mai poate fi trecut cu vederea

"Deşi e vorba de şase sau şapte iniţiative legislative, avem un singur elefant în cameră. Ăsta-i adevărul. Legea depusă de mine, în numele PSD, cea care este extrem de restrictivă la adresa industriei jocurilor de noroc. Toate celelalte, că sunt la 200 de metri, că sunt la 300 metri, că sunt la nu ştiu câţi, am spus-o şi o spun şi cu alte ocazii: Cine poate să meargă 300 metri la şcoală până la o sală de jocuri, poate să meargă şi 301 metri, adică în afara celor 300 de metri propuşi de o parte din colegi. Trebuie să recunoaştem şi nu vreau să critic pe nimeni, probabil că n-a fost uşor pentru niciunul dintre cei care au iniţiat legi în sensul acesta să o facă, pentru că n-a avut nimeni curajul până la această legislatură să o facă serios. Trebuie să recunoaştem cu toţii că această industrie a avut statul complice în ultimii 30 de ani. Şi ăsta e un adevăr", a afirmat Simonis, la Comisia pentru industrii a Camerei Deputaţilor, la dezbaterile generale asupra proiectelor care reglementează domeniul jocurilor de noroc.

El le-a transmis reprezentanţilor asociaţiilor din domeniul jocurilor de noroc că au avut parte de "legi cu dedicaţie" şi că este momentul pentru a opri acest lucru.

"Aţi avut legi cu dedicaţie, aţi avut legi prin care vă puteţi înfiinţa fără să aveţi autorizaţii de funcţionare. (...) Dacă vrei să faci o florărie sau un chioşc în care să-ţi faci copii după chei, trebuie să-ţi iei autorizaţie de funcţionare, dacă vrei să faci o sală de jocuri, nu. Aţi avut ordonanţe de urgenţă date cu dedicaţie pentru exonerarea unor plăţi la bugetul de stat, s-au întâmplat multe lucruri. E momentul în care această generaţie, această clasă politică în acest moment vă spune: stop. Nu vreau să fim patetici, nu vreau să vă explicăm noi cât de eroi vrem să fim", a adăugat Simonis.

Alfred Simonis a mai spus că statul nu trebuie să facă bani cu orice preţ.

"Noi n-avem nicio industrie de apărat şi îi avem pe oamenii care pierd bani, îi avem pe oamenii care îşi destramă familiile, îi avem pe părinţii care au copii dependenţi şi invers, avem pe oamenii care îşi vând casele pentru a băga banii în această industrie. Şi aşa ceva nu mai poate fi trecut cu vederea, indiferent de impactul bugetar, pentru că statul nu trebuie să facă bani cu orice preţ, oameni buni. Dacă ar fi aşa, de mâine am vinde arme, de mâine am legaliza consumul de droguri. Probabil că aduce bani, dar nu poţi să faci bani din orice", a mai spus Simonis.

El a mai spus că impactul bugetar al acestor proiecte nu există pe termen mediu.

"Banii pe care oamenii îi pierd la păcănele, nemaipierzându-i la păcănele, îi bagă în economie, îşi cumpără pâine, alimente şi altele necesare traiului de zi cu zi. Pe termen mediu probabil impactul este pozitiv", a apreciat Simonis.

Simonis a mai spus că dacă va fi interzisă publicitatea înainte de a închide sălile de joc efectul va fi invers şi anume "industria câştigă mai mulţi bani, pentru că nu mai cheltuie pe publicitate".

Potrivit lui Simonis, la nivelul UE nu mai există nicio ţară care să aibă atât de relaxată legislaţia în domeniu.

El a mai spus că "la fiecare colţ de stradă sunt 7-8 săli de jocuri" şi că trebuie reglementate şi jocurile de noroc online.

"În România este un adevărat flagel, o adevărată dramă, o adevărată tragedie din cauza acestei industrii. Cu siguranţă, legea va prevede că tot ce este sub 15.000 locuitori într-o localitate nu se va putea deschide o astfel de sală de jocuri nicăieri. Peste 90% din localităţile din România au sub 15.000 locuitori. Ce se întâmplă în oraşele, localităţile de peste 15.000 locuitori trebuie să aibă o reglementare foarte clară unde şi numărul lor, la marginea oraşelor sau în hoteluri. Sunt dispus să încercăm împreună să găsim formula în care să-i protejăm pe oameni", a mai spus Simonis.

Proiectul de lege iniţiat de PSD, adoptat de Senat în 5 septembrie, prevede că licenţa pentru jocurile de noroc se acordă în funcţie de numărul de locuitori ai localităţii, dovedit prin adeverinţă eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, astfel încât să existe cel mult un punct de lucru la 20.000 de locuitori. Proiectul mai stipulează că "spaţiul propus este situat la cel mult 50 m de limita teritorială a oraşului/municipiului ori comunei, inclusiv a municipiului Bucureşti".