Soarta țării se joacă din nou la CCR

Prin declinarea competenţei de a se pronunţa cu privire la o problemă care are la bază un acord politic, Curtea a evitat să intre într-un joc periculos, în care oricare altă decizie ar fi însemnat contrazicerea votului pe asumarea răspunderii al unei majorităţi parlamentare şi a decretelor oficiale de numire a noilor miniştri, semnate de preşedinte şi publicate în Monitorul Oficial.

Judecătorii au constatat astăzi că sesizarea privind validarea noului Guvern este inadmisibilă, deoarece nu intră în sfera competenţelor CCR de a se pronunţa asupra unei probleme care are la bază un acord politic. Decizia era absolut firească, reclamaţia formulată de Vasile Blaga şi Elena Udrea având la bază o simplă opinie a lui Traian Băsescu din urmă cu câteva zile, iar acesta, mai mult, schimbându-şi între timp poziţia.

Membrii CCR au mai apreciat că respectarea sau nu a programului de guvernare este atributul Parlamentului, şi nu al Curtii: deci, Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, în funcţie de linia de guvernare pe care o stabileşte, iar acesta poate fi sancţionat de opoziţie cu moţiune de cenzură în plen, conform procedurilor legislativului.

Ce competenţă ar fi putut avea Curtea Constituţională într-o chestiune care ţine de decizii referitoare la actul de guvernare? Cum ar fi putut CCR într-o asemenea situaţie, “o situaţie absolut nouă”, aşa cum a ţinut să precizeze preşedintele Curţii, Augustin Zegrean, să contrazică deciziile instituţiilor fundamentale ale executivului şi legislativului şi să împingă România în instabilitate?

De altfel, o sesizare care să producă efecte juridice asupra poziţiei de premier a lui Victor Ponta sau asupra Guvernului ar fi putut fi emisă doar de către preşedintele Traian Băsescu ori şefii camerelor Parlamentului, în cazul unui conflict de natură constituţională. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă – preşedintele doar a lansat nişte speculaţii de amator în drept şi a aşteptat reacţia partidelor din opoziţie, dispuse să recurgă la orice pretext pentru a mai ieşi din anonimat şi face nişte declaraţii de presă pe o temă fără miză.

De prea multe ori Curtea a fost invitată să pronunţe decizii care ţin de constituţionalitate, pe probleme care nu intrau în aria ei competenţă: pe chestiuni economice sau de procedură legislativă, pe reducerea pensiilor speciale sau pe cvorumul la referendum. Judecătorii CCR sunt persoane numite politic şi nu sunt judecători în sensul propriu al termenului, decât în acela că au puterea de decizie asupra actelor normative pe care primesc sesizări. Mai mult decât atât, tot ei îşi decid aria de problemele asupra cărora de pot pronunţa.

De data aceasta, Curtea a făcut un gest rezonabil și a rămas în afara jocurilor politice, dar atât timp cât avem această instituție autocratică, atotcunoscătoare și atoatedecidentă, în forma în care aceasta există și acționează în prezent, vom continua să riscăm blocaje și instabilități la tot pasul și în continuare ne vom uita la domnul Zegrean ca la oracolul din Delphi.