Sondajul pro-grațiere a lui Becali – peste 50% din respondenți îl vor grațiat

Unul din filmele copilăriei mele, „Free Willy”, despre un copil care salvează o balenă ucigașă, a avut 3 părți. După 20 de ani, ajuns la maturitate, subiectul unui nou film pare a se întrezări în mass-media românească: „Free Gigi”, povestea unui cioban/latifundiar miliardar arestat, eliberat, încarcerat câțiva ani mai târziu pentru o infracțiune comisă când „Free Willy 3” rula pe marile ecrane, și pe care nu un copil, ci un întreg popor vrea să îl salveze. Dincolo de partea amuzantă a acestei povești, sondajul realizat de cei de la Avangarde, conform căruia 54% dintre bucureșteni ar fi de acord cu eliberarea lui Gigi Becali, dă naștere unor subiecte de dezbatere extrem de interesante și totodată îngrijorătoare pentru societatea românească.

Principalul argument invocat de respondenții sondajului pentru eliberarea lui Gigi Becali este faptul că a trecut mult timp de la săvârșirea infracțiunii. Aceasta este una din marile probleme ale sistemului judiciar românesc, durata mult prea mare a proceselor și faptul că unele infracțiuni ajung să fie pedepsite după mai bine de 10 ani de când au fost săvârșite. În acest sens, noile Coduri de procedură civilă și penală prevăd anumite măsuri care să ducă la o rezolvare mai rapidă a proceselor, însă efectele acestora se vor vedea pe viitor și doar dacă vor fi susținute prin alocarea fondurilor necesare aplicării lor. Tot aici putem include și eliminarea unui grad de jurisdicție, astfel încât Curtea Supremă să nu mai fie burdușită de dosare din toată țara, iar ultima instanță la care cei implicați în proces să poată apela să fie una regională. Oamenii tind să treacă cu vederea anumite infracțiuni dacă nu i-au afectat direct și a trecut mult timp de la săvârșirea lor.

O altă mare problemă este faptul că statului îi este mult mai greu să recupereze un prejudiciu ce i-a fost produs în urmă cu 14-15 ani. De asemenea, nu ar fi deloc deplasat să susținem că o mare parte a averii lui Gigi Becali poate avea la bază acest schimb de terenuri. De exemplu, cu banii obținuți pe aceste terenuri Becali a cumpărat alte terenuri pe care mai apoi le-a vândut și tot așa, ca un domino, lucru imposibil de realizat dacă nu ar fi avut acel „cheag” de început. Acest lucru ne duce spre o altă discuție, și anume propunerea premierului Ponta de a fi aplicată confiscarea averilor ilicite. Strict în acest caz, dacă s-ar fi putut aplica această confiscare extinsă, iar procurorii ar fi dovedit ceea ce vă explicam mai sus, omul de afaceri ar fi rămas doar cu ceea ce avea înainte de schimbul de terenuri incriminat, iar restul ar fi devenit proprietatea statului și s-ar fi făcut venit la bugetul de stat. Câte pensii sau salarii de profesori s-ar fi plătit cu câteva sute de milioane? Asta doar dintr-o singură confiscare! Cine știe câte alte cazuri de persoane îmbogățite peste noapte, cercetate penal, mai există în România. Cine ar mai risca să comită infracțiuni de asemenea natură, știind că dacă este prins, rămâne și fără avere și fără libertate? Cu siguranță, mult mai puțini decât acum. Atunci într-adevăr ar deveni interesantă varianta în care, dacă a trecut foarte mult timp de la comiterea infracțiunii, ești vinovat, iar statul îți confiscă averea, să ai posibilitatea de a rămâne în libertate. Cel puțin prejudiciul va fi recuperat, iar infractorul și-ar învăța lecția.

În al doilea rând, românii apreciază mai mult actele de caritate decât realitățile juridice. 13% dintre cei care s-au declarat pentru eliberarea patronului Stelei au motivat acest lucru prin faptul că a făcut numeroase acte de binefacere. Într-adevăr, dosarul despre care discutăm este unul controversat, iar asta poate contribui la formarea unei anumite opinii, dar despre cât de controversat este ne va lămuri Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe care latifundiarul din Pipera a declarat că o va sesiza. Totuși, Gigi Becali nu este un soi de Robin Hood mioritic, care să ia de la bogați și să dea săracilor, iar în cazul despre care vorbim este acuzat că a păgubit statul român, nu o persoană fizică. Să fie românii mai nepăsători când vine vorba de furat de la stat, decât de la orice altă persoană? Mai mult, am auzit în urmă cu ceva timp despre o superstiție care circulă prin lumea infractorilor, cum că dacă ajuți o persoană aflată în nevoie ești protejat de închisoare. Practic, dacă ar fi să ducem mai departe această gândire care reiese din datele sondajului, orice persoană care a făcut un act de caritate ar trebui să capete imunitate în fața legii penale.

Suntem un popor tare ciudat, pentru care toți politicienii sunt corupți, ar fi bine să fie executați toți cei care au furat de la stat, dar atunci când o persoană este condamnată pentru o astfel de faptă, invocăm tot felul de motive pentru care ar fi trebuit să fie lăsată în libertate.