Sorin Ovidiu Vîntu DEZVĂLUIE când a decis să nu-l mai sprijine pe BĂSESCU

„În mod normal, într-un stat democratic sunt trei puteri mari şi late. Puterea legislativă, cea executivă şi cea judecătorească. De-a lungul timpului, cele trei puteri au fost obligate, ca urmare a slăbiciunilor şi a corupţiei lor, să mai accepte, în mod informal, încă un jucător la masa puterii – presa. Aceasta a fost numită, în mod pompos şi cu o extrem de fină şi camuflată ironie, „câinele de pază al democraţiei”. Cum au evoluat cele trei puteri în România şi cum au cooptat presa pe post de câine şi scut în antecamera puterii, plătind-o cu resturile de la masa bogaţilor, voi povesti după ce trece această încântătoare campanie electorală. Până atunci, mă voi limita la a arăta care sunt mecanismele, fără a da nume de persoane“, începe Sorin Ovidiu Vîntu cea mai recentă postare.

Cum s-a rupt de Băsescu

În schimbul protectiei si ajutorului pe care l-au acordat si continuă să-l acorde atât României, cât si lui Băsescu, americanii au cerut si au primit dreptul să construiască, în România, o structură de putere, dincolo de structura legitimă a unui stat democratic. Au construit o structură de putere nelegitimă. Acesta a fost momentul când am decis să nu-l mai sprijin pe Băsescu. NU ăsta era tipul de modernizare a României pe care mi-l doream. M-am simtit brusc trădat, bătrân si fără tară.

Citește și: Sorin Ovidiu Vîntu şi-a facut blog: Vă voi spune cum este conceput sistemul de putere din România

Cum functionează SRI-ul în opinia lui Sorin Ovidiu Vîntu ?

“1. Prin serviciul tehnic te interceptează. Pe telefon sau ambiental. Pentru a te intercepta au nevoie de semnătura unui judecător, pe un document emis de ei. Judecătorul, după ce studiază foarte atent si exigent motivele pentru care se cere interceptarea, semnează mandatul de interceptare. Uneori (e drept, mai rar), cei de la S.R.I. solicită doisprăzece semnături şi se trezesc cu două. Judecătorul a semnat de două ori pe acelasi mandat de interceptare. Să fie sigur. De aceea am spus că le studiază atent si exigent.
2. Nu contează ce vorbesti, S.R.I. face plângere penală.
3. Nu contează ce contine, procurorul va mai găsi, în mod indubitabil, încă două-trei fapte. Putem presupune că, întâmplător, plângerea penală făcută de S.R.I. ajunge la un procuror onest, unul care să nu fie acoperit. Fiti convinsi că măcar doi colegi „binevoitori” îi vor spune că e jale mare cu plângerea respectivă, că e în atentie, că respectivul e cunoscut drept spăgar sau spion rus.
4. Procurorul solicită arestarea. „Nenorocitul” prezintă un pericol imens pentru societate.
5. Pe toate televiziunile de stiri informatia începe să curgă.
6. „Nenorocitul” ajunge în instantă.
7. Pe canalele de stiri apar primele stenograme.
8. Judecătorul din prima instantă, după ce studiază atent si exigent motivele pentru care procurorul cere arestarea, se retrage să delibereze.
9. Presa asteaptă cu sufletul la gură.
10. Obosit, gârbovit, cu o mină descompusă, de dispret, judecătorul îl atinteste pe „nemernic”. Curtea a decis, admite solicitarea Parchetului.
11. Breaking News si mai galben. Începe procesul de desfigurare a „nenorocitului”, chiar dacă, întâmplător, jurnalistul respectiv nu are relatii nefiresti cu S.R.I., se lasă antrenat de isteria generată de ofiterii aflati sub acoperirea de journalist“, îşi explică SOV teoria. „Aceasta este forţa SRI. În tot acest joc sunt prinşi zeci de procurori, zeci de judecători, zeci de jurnalişti. Toţi ofiţeri ai SRI. Toţi acţionând, nu în interesul statului român, ci în folosul unui individ. Astăzi, acest individ, cu toate păcatele lui, îşi iubeşte ţara. Mâine, poate că acest bufon ajunge un dement. Îi schimbă pe cei care conduc institutia şi începe să se joace cu acest mecanism de o forţă înspăimântătoare“, crede Vîntu.”