Sorin Roşca Stănescu: Cum funcţionează biciul DNA

"Ambele sanctiuni, prevazute de Noul Cod Penal, sunt severe si vizeaza, in special, faza de cercetare penala. Ambele inseamna privarea unei persoane de libertate. O persoana care ar trebui sa beneficieze de prezumtia de nevinovatie. Dar care, supusa fiind unei anchete DNA, este pusa la stalpul public al infamiei si nu mai are nicio sansa sa scape, la fel cum, pentru victimele Inchizitiei, nu mai exista, in vremurile de trista faima, nicio speranta. Cu atat mai mult cu cat, in cele din urma, chiar in urma unor condamnari CEDO, procurorii si judecatorii nu raspund, sub nicio forma, de distrugerea unor vieti. Fireste, atunci cand gresesc.

Tot conform Noului Cod de Procedura Penala, posibilitatea ca un procuror DNA sa ancheteze o persoana in stare de arest este, practic, nelimitata. Orice cetatean banuit ca ar fi savarsit vreo infractiune din serie nesfarsita a faptelor care cad sub incidenta coruptiei poate fi cercetata in conditii de arest. Conditii, nu numai umilitoare, ci chiar ingrozitoare. Şi fortat, de voie, de nevoie, pentru a supravietui, nu numai sa-si recunoasca fapta, daca a savarsit-o, ci si sa recunoasca fapte pe care nu le-a facut niciodata sau sa devina turnator si sa faca denunturi, la cererea procurorului, impotriva altor persoane. Care, la randul lor, pot fi vinovate sau nevinovate. Cine nu cedeaza, poate ramane in arest mult si bine. In beciurile politiei. Pentru cel care cedeaza presiunilor procurorilor se deschide, insa, posibilitatea arestului la domiciliu. Care poate dura atat cat ar dura si pedeapsa.

Haideti sa judecam la rece. Sa spunem ca impotriva a doua persoane diferite exista indicii rezonabile ca ar fi savarsit aceeasi fapta de coruptie. Sa presupunem, fie ca ambele persoane sunt vinovate, fie ca ambele persoane sunt nevinovate. Ei bine, aşa cum functioneaza lucrurile, nu este deloc exclus ca o persoane nevinovata sa stea, mult si bine, supravietuind sau nu conditiilor subumane din arestul politiei sau sa stea, bine mersi, tot vinovata sau nevinovata, acasa.

Atentie! In final, intre cele doua persoane se creeaza o enorma inechitate. Fie ca sunt vinovate, fie ca sunt nevinovate. Una va sta, sa spunem, o perioada, extrem de lunga, in beci, cealalta va sta o perioada, extrem de lunga, in confortul de acasa.

Si atentie! Celui care a stat la beci i se scade respectiva perioada, daca va fi gasit vinovat, din pedeapsa. O parte din pedeapsa, el a facut, de fapt, o puscarie mai grea decat puscaria propriu-zisa. Dar si celui care sta in arest la domiciliu, teoretic, pe o perioada echivalenta cu pedeapsa, i se scade, la fel, durata. Ceea ce inseamna ca pentru aceeasi fapta, cu acelasi grad de periculozitate, o persoana poate sta acasa, iar alta persoana la beci si in puscarie.

Asa functioneaza biciul si zaharelul in ceea ce presa a inceput sa denumeasca „Republica procurorilor”", scrie Sorin Roşca Stănescu.

Citeşte şi: DNA, în atenţia SUA din cauza practicilor NEDEMOCRATICE