SORIN ROŞCA STĂNESCU, revoltat de modul în care acţionează procurorii

"Regret, dar nu pot confirma ca afirmatia de mai sus ar reprezenta vreo tampenie. Sau vreo greseala. La fel cum, cu acelasi regret, semnalez ca nici afirmatia „sa mearga in justitie si sa-si demonstreze nevinovaţia” nu reprezinta vreo tampenie. Si nici o greseala. Asta daca ne raportam la realitatile romanesti. De azi. Pentru ca, oriunde, aiurea, solicitarea ca cineva sa-si demonstreze nevinovatia ar fi o crima impotriva tuturor institutiilor de drept. La fel cum, tot despre un asasinat, am vorbi atunci cand vom ajunge, si nu va trece mult pana cand asta se va intampla, sa le cerem, cat se poate de explicit, concetatenilor nostri sa mearga, pur si simplu, in justitie si sa-si demonstreze vinovatia.

Afirmatii, cum sunt cele de mai sus, stau in picioare intr-o singura ipoteza. In ipoteza in care ne-am afla intr-un razboi. Intr-un razboi veritabil. Care ar putea fi denumit razboi impotriva coruptiei. Daca este razboi, atunci e ca la razboi. Sunt abolite cele mai multe dintre drepturi. Iar statul, pentru a se apara, taie in carne vie.

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem, inainte de a vedea daca este bine sau este rau sa utilizam vreuna dintre asertiunile de mai sus, este daca statul roman este incapabil sa se apare altfel impotriva marii coruptii, a coruptie endemice, instituţionalizate si cvazi-generalizate, decat prin declansarea unui razboi. Si iata care este rostul acestei intrebari. Dupa cum se stie, rolul unui stat este sa se apere. Sa-si construiasca mecanismele necesare astfel incat, in plan intern, in nici unul dintre domenii, sa nu se creeze o stare de razboi. Razboi care, intrucat nu exista un inamic extern in acest caz, ar reprezenta tot ceea ce poate fi mai rau. Si anume, un razboi civil. A ajuns statul roman in aceasta situatie? Daca da, atunci ar trebui sa o stie si cetatenii sai. Intr-un mod direct si cat se poate de explicit. Ar trebui sa li se comunice oficial ca statul roman nu mai dispune de instrumente prin care sa lupte legal, in limite constitutionale si procedural penale, impotriva marii coruptii. Si sa fie, pur si simplu, abolite, prin decret prezidenţial sau printr-o decizie a Parlamentului Romaniei, toate drepturile care garanteaza prezumtia de nevinovatie. Si ar trebui proclamata si instaurata, oficial, in baza razboiului intern civil declarant, prezumtia de vinovatie.

In aceste conditii si numai in aceste conditii, ar fi de inteles de ce, din ce in ce mai multi oficiali ai statului roman, pana la cel mai inalt nivel, isi permit sa faca, in mod public, afirmatii de genul „cutare trebuie sa mearga in justitie pentru a-si dovedi nevinovaţia”. Si asta, culmea, cand prin justitie, aceleasi persoane, tot contrar Constitutiei Romaniei, inteleg, inclusiv, Procuratura. Cu alte cuvinte, cetateanul banuit, turnat, pe drept sau pe nedrept, ar trebui, conform legilor acestui razboi nedeclarat, sa-si puna in buzunar periuta de dinţi, sa plece la prima sectie de politie sau, si mai bine, sa ia drumul DNA si, la poarta, sa solicite ritos, dupa ce-si preda actul de identitate, dreptul de a merge in fata procurorilor pentru a-si dovedi nevinovatia. Asta, in prima etapa. In cea de-a doua etapa, si nu mai e mult pana la asta - caci daca tot e razboi, el trebuie dus pana la capat - cetateanul ar trebui sa-i scuteasca pe procurori pana si de efortul de a citi denuntul. Si sa-i puna in situatia sa citeasca, exclusiv, autodenunturi. Cetateanul in cauza s-ar prezenta, in aceasta ipostaza, nu pentru a-si sustine nevinovatia, operaţiune care ar reprezenta un afront adus justitiei, ci pentru a-si sustine vinovatia.

Rationamentul prin reducere la absurd pe care l-am operat mai sus are rostul de a ne lamuri cum stam, in Romania, in ceea ce priveste principiul prezumtiei de nevinovaţie. Stam rau! Atat de rau incat, in loc ca institutiile abilitate ale statului sa-si indeplineasca menirea, aceea de a identifica infractiuni si de a gasi probe impotriva infractorilor si de a demonstra ca aceste probe stau in picioare in fata unor magistraţi cu capul pe umeri si necontaminati de betia razboiului, ele sunt transformate, deprofesionalizandu-se, pur si simplu, in registraturi, unde oamenii vin, se toarna unii pe altii, se toarna pe ei insisi si toate aceste turnatorii, impachetate in stenograme SRI, spicuite din viata unei persoane, derulata in ultimii zece ani, se constituie in rechizitorii, pe care judecatorii le inghit, nu numai cu momeala, nu numai carlig, ci si cu undita cu tot.

Cam asa arata sfantul stat de drept in care a fost decretata, pe ascuns, starea de razboi", scrie Sorin Roşca Stănescu.