Soros se jură că nu fură, dar l-am prins cu raţa în gură

După mai multe săptămâni în care au apărut diverse articole legate de interesele pe care omul de afaceri George Soros le-ar avea la Roşia Montană, Fundaţia pentru o Societate Deschisă patronată de miliardar a transmis miercuri seară un comunicat de presă menit să răspundă acuzaţiilor din presa autohtonă. În comunicat se neagă că Soros ar avea vreun interes economic în ceea ce priveşte Roşia Montană, adăugându-se că miliardarul american este "un avocat pentru responsabilitate şi transparenţă în industriile miniere şi crede că aceste principii trebuie să se aplice proiectelor relevante din România şi din întreaga lume".

Acceptând că miliardarul nu are niciun interes economic la Roşia Montană, comunicatul nu spune nimic despre implicarea ONG-urilor susţinute de fundaţia sa în ceea ce se petrece în Piaţa Universităţii. Ar fi absurd, din moment ce este evident că organizaţii ca Societatea Academică Română a Alinei Mungiu-Pippidi, Miliţia spirituală a lui Mihail Bumbeş sau Active Watch a lui Mircea Toma sunt legate atât de Fundaţia pentru o Societate Deschisă, de unde încasează bani mulţi, cât şi de Piaţa Universităţii, unde participă direct sau indirect.

Astfel, comunicatul nici măcar nu aminteşte despre legătura lui Soros cu aceste fundaţii, pentru că, nu-i aşa tăcerea e de aur, argint, titan şi alte metale rare. Totul este însă o coincidenţă nefericită de pe urma căreia imaginea “filantropului” american are de suferit.

Dar, totuşi, ce interese ar putea avea Soros la Roşia Montană? Păi, ar fi acela că prinicipalul acţionar al Gabriel Resources, companie ce deţine 80% din RMGC, este Beny Steinmetz, principalul adversar al lui Soros pe piaţa metalelor. Împotriva acestuia, Soros a mai utilizat arma societăţii civile, ajungându-se inclusiv până la o lovitură de stat în Guineea. Indiferent dacă George Soros are sau nu interese economice la Roşia Montană, simplul eşec al actualului proiect ar reprezenta pentru el o victorie. Ceea ce se întâmplă în Piaţă, mai ales în ceea ce priveşte componenta ong-istă, nu reprezită decât o repetare a unui mecanism încercat deja de Soros: pune presiune pe guvernanţi prin intermediul societăţii ca să-ţi atingi scopurile.

Acum câteva luni, Reuters a făcut o greşeală, publicând necrologul pregătit pentru moartea omului de afaceri. George Soros era definit atunci ca "o enigmă învelită în intelect, contradicţii şi bani", prezentându-se atât stilul său de prădător în ceea ce priveşte afacerile cât şi actele sale caritabile. Indiferent de reacţiile de la acel moment, care nu au fost din cele mai măgulitoare pentru Reuters, agenţia de presă avea dreptate: vorbim despre un strateg de geniu, despre o inteligenţă care gândeşte în termeni de lovituri indirecte, uneori prin intermediul societăţii civile atent finanţate.

Era evident că atunci când presa din România a consemnat reţeaua complicată prin care Soros şi-a vârât coada în proiectul de la Roşia Montană urma să apară şi o reacţie din partea maestrului. Singurul lucru care mă miră este cât de târziu a venit aceasta.