STUDIU: Cum ar fi putut fi evitate multe cazuri de corupţie, ce trebuia implementat

Cercetarea s-a realizat prin efectuarea unui chestionar, voluntară şi anonimă, iar ulterior a unui interviu cu persoane condamnate pentru corupţie. Chestionarul a fost completat de 315 infractori condamnaţi, 81% executau o pedeapsă cu închisoarea, în timp de 19% se aflau în probaţiune, scrie Agerpres.

Majoritatea respondenţilor au fost condamnaţi pentru trafic de influenţă, urmat de luare de mită şi alte infracţiuni de corupţie, de la doi până la cinci ani de închisoare. Ulterior, pentru a se obţine informaţii mai detaliate privind motivaţiile infractorilor de a comite acte de corupţie, precum şi consecinţele condamnării asupra vieţii lor personale şi profesionale, studiul aferent chestionarului a fost completat cu un studiu bazat pe interviu, ca urmare a consimţământului exprimat de aproximativ 200 de persoane care participaseră în cadrul studiului aferent chestionarului. Au fost 50 de interviuri, dintre care 44 în penitenciare (în nouă penitenciare situate în majoritate în partea de sud a României, inclusiv singurul penitenciar pentru femei din ţară) şi şase în cadrul serviciilor de probaţiune.

Rezultatele studiului aferent chestionarului arată că majoritatea factorilor propuşi ca influenţând comportamentul corupt au avut într-adevăr legătură cu intenţia persoanelor de a se angaja în acte de corupţie. Totuşi, cei mai importanţi factori explicativi au fost normele personale privitoare la corupţie şi beneficiile aşteptate în urma angajării în acte de corupţie.

"Dintre aceste beneficii, cele mai importante au fost satisfacţia şi gratificarea personală şi posibilitatea de a oferi o viaţă mai bună familiilor lor - iar nu câştigul financiar, după cum se presupune adesea. În cadrul studiului au fost adresate de asemenea întrebări privind intenţiile persoanelor respective de a se angaja în alte forme de comportament ne-etic. Analizele arată că factorii care par să stea la baza corupţiei pot fi comparabili cu factorii care stau la baza lipsei de integritate în general", se arată în document.

Potrivit cercetării, deşi nemulţumirea salarială nu a influenţat direct intenţia de corupţie, aceasta a avut legătură cu normele personale, pe care este posibil să le fi influenţat, iar acestea la rândul lor au influenţat comiterea de fapte de corupţie.

"Am constatat, de asemenea, că persoanele care vedeau mai multe oportunităţi de a comite fapte de corupţie simţeau o obligaţie morală mai mică de a se abţine de la fapte de corupţie. (...) Era de aşteptat ca încrederea în guvern şi instituţiile publice să fie extrem de relevantă în România, în timp ce niveluri scăzute ale încrederii în sistem care sunt întâlnite în ţările post-comuniste pot servi, de asemenea, ca justificare pentru 'a fura de la stat'. Totuşi, încrederea nu pare să aibă legătură directă cu intenţia de corupţie, şi nici cu cei mai importanţi factori explicativi pentru corupţie, însă rezultatele arată că aceasta poate avea efect asupra câtorva alte motive posibile pentru corupţie, cum ar fi posibilitatea estimată de a fi prins pentru acte de corupţie şi severitatea sancţiunilor", arată studiul.

Rezultatele studiului aferent interviului, precizează MJ, sunt în acelaşi sens cu cele ale chestionarului, însă oferă o înţelegere mai profundă şi menţionează că majoritatea respondenţilor nu neagă faptele sau actele pentru care au fost condamnaţi, însă neagă că ar fi făcut ceva greşit.

"Conform propriilor norme personale, acţiunile lor nu constituie corupţie. Majoritatea respondenţilor neagă că ar fi căutat beneficii când au comis actele de corupţie. În măsura în care admit corupţia motivată de beneficii, aceştia confirmă concluzia studiului aferent chestionarului că au fost făcute pentru familiile lor sau pentru celelalte persoane relevante. Interviurile arată clar tehnici de raţionalizare pe care persoanele condamnate le folosesc pentru neutralizarea caracterului dăunător şi culpabil al corupţiei. Niveluri înalte în percepţia corupţiei şi explicaţii culturale ale acestei percepţii (sistemele o evocă, toată lume face acest lucru, este de aşteptat) par să servească drept profeţii care se îndeplinesc singure: oferă o raţionalizare facilă pentru comportamentul corupt", se precizează în cercetarea respectivă.

De asemenea, interviurile au arătat că lipsesc în special oportunităţile de a se abţine de la acte de corupţie şi de a respecta standardele de integritate.

"În timp ce România răspunde în principal la corupţie în mod represiv, prin intermediul unui răspuns puternic al justiţiei penale, interviurile lasă impresia că multe dintre aceste cazuri ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost implementate standarde de integritate, coduri clare de conduită şi sisteme de gestionare a conformităţii în cadrul contextului organizaţional în care aceşti respondenţi s-au angajat în infracţiuni de corupţie. (...) Acest lucru indică faptul că corupţia nu este în întregime diferită de comportamentul ne-etic la locul de muncă - ceea ce sugerează că strategiile dezvoltate pentru limitarea corupţiei pot fi eficiente şi în limitarea altor forme de comportamente incorecte", se spune în document.

Conform interviurilor efectuate, intervenţia justiţiei penale are un impact considerabil asupra vieţilor personale şi profesionale ale persoanelor condamnate.

Experienţele respondenţilor par să servească drept factor inhibitor al angajării în infracţiuni viitoare. Totuşi, comunicarea acestor consecinţe ar putea servi şi ca factor inhibitor pentru colegii care operează în medii similare care oferă înclinaţia către corupţie. Multe dintre cazuri arată că instrumentele preventive au lipsit în mediile în care aceşti respondenţi au operat. În timp ce nu este posibil ca mesajul normativ al cazurilor foarte vizibile şi mediatizate să fi scăpat atenţiei oricărui român, efecte suplimentare ale politicii anticorupţie pot fi realizate prin implementarea şi comunicarea de strategii care nu au drept scop doar lupta împotriva corupţiei, ci şi consolidarea integrităţii. Sancţionarea nu are numai scopul de a descuraja comportamentele nedorite, ci şi de a confirma normele prescriptive. Dar, pentru acest lucru, normele trebuie să fie clare", a mai constatat studiul MJ.

Totodată, s-a reţinut că respondenţii realizează caracterul infracţional al corupţiei, însă nu par să ştie cum să acţioneze conform standardelor de integritate.

"Integritatea trebuie să fie o valoare esenţială a administraţiei publice şi sistemului judiciar. Prin urmare, politicile de integritate trebuie să fie prezente în administraţia publică şi în sistemul judiciar atât la nivel naţional, cât şi local, concentrându-se pe încurajarea integrităţii, precum şi pe prevenirea corupţiei. Această elaborare a politicii trebuie să stabilească standarde de integritate clare, care trebuie dezvăluite activ la toate nivelurile de guvernare şi în societatea civilă, crescând gradul de cunoaştere pentru funcţionari, comunitatea de afaceri şi publicul larg. În plus, elaborarea politicilor trebuie să consolideze implementarea de instrumente preventive, cum ar fi audituri de integritate şi sisteme de gestionare a conformităţii. O asemenea abordare preventivă ar putea consolida mesajele morale care au fost deja transmise prin intermediul răspunsului puternic al justiţiei penale din România dat în problema corupţiei", concluzionează cercetarea.